Un individ de la AUR – pentru posteritate, Bogdan Crefelean – a luat şpagă 1.500 de lei de la un coleg de partid, în schimbul promisiunii că-l va pune pe acesta pe lista de participanți la un congres ce urma să aibă loc la Bruxelles. Şpăgarul este şeful de cabinet al unei deputate AUR, iar imediat după ce a fost reţinut, George Simion a anunţat că-l va demite din partid. Dar din astea am mai auzit, din gură Simion excluzându-l din partid şi pe deputatul Titi Stoica, cel care face în continuare conferinţe de presă la AUR Timiş. Sigur, situaţia baleiază între ilar şi grotesc când auzi că un AUR-ist dă şpagă ca să vadă capitala globalizării şi a progresismului, Bruxelles. Dar alta e discuţia.
Nu ştiu dacă dacii liberi erau şpăgari, Herodot ne-a spus despre ei doar că, pe lângă a fi viteji şi drepţi, erau beţivi şi trândavi. (Partea a doua nu a intrat în cărţile noastre de istorie.) Cert este că, sute de ani mai târziu, în special în zonele controlate de turci, dar şi de ruşi, şpaga (sau ciubucul, şperţul, mita, spuneţi-i cum vreţi) a devenit o rutină zilnică la români. Născut din spuma mării în care se scăldau Decebal şi Burebista ca să scape de mahmureală, partidul AUR, încă de la înfiinţare, a declarat (din gură, evident) un război necruţător corupţiei, implicit şpăgii. Sigur, aici e puţină fractură logică, atâta timp cât spui că eşti un partid născut din fibra ancestrală a poporului, ori corupţia n-a ajuns în părţile noastre de lume nici în timpul lui Năstase, nici al comuniştilor, ci e o chestiune a naibii de tradiţională.
Dar, hai să-i lăsăm pe AUR-işti să-şi facă numărul de prost gust în al cărui capcană au căzut foarte mulţi români, mai din supărare, mai din naivitate, mai pe motiv de neuroni puşi la odihnă. Sigur, de la început s-a văzut că au răsturnat în parlament o căruţă cu bombardieri de peluză, bişniţari, valutişti, aventurieri politici. Dar, declarativ i-a convins pe mulţi naivi că sunt descendenţi direcţi ai dacilor liberi, iar pe cale de consecinţă mari patrioţi şi ai naibii de adversari ai corupţiei. Iar nostalgicii poveştilor cu Vlad Ţepeş, dar şi ai lui Zelea Codreanu şi… Nicoale Ceauşescu chiar s-au regăsit în acest narativ caraghios. Repet însă, foarte ispititor pentru unii cu şcoala păcălită, mintea odihnită, care au învăţat istoria strict din filmele lui Sergiu Nicolaescu, dar cunoscători ai tuturor conspiraţiilor mondiale.
Revenind la şpăgarul din AUR, evident că suma i-ar părea ridicolă unui PSD-ist crescut la şcoala “Buzaţilor” de partid. Dar AUR-iştii n-au ajuns încă la putere nici la nivel central şi nici local. Pe nicăieri. Şi deja s-au dedulcit la şpăgi. Ce-i drept, pe moment între ei. Un fel de antrenament. Ce s-ar întâmpla însă dacă ar şi ajunge să aibă bugete locale sau naţionale pe mâinile lor? Aşa lihniţi de foame cum sunt. Un exerciţiu de imaginaţie cât un coşmar.
Vestea bună pentru fărâma de normalitate din această ţară este că AUR nu va ajunge la guvernare. Mă refer la nivel naţional, că la nivel local probabil o să prindă nişte localităţi să le prăduie. Pe cale logică, vestea proastă pentru votanţii AUR este că votul lor e un vot irosit. Cel puţin pentru parlament.
Comentarii prin facebook