Când auzim la știri că cutare cetățean a fost condamnat la închisoare pentru că a fost găsit vinovat de o instanță, să știți că în cele mai multe cazuri este o minciună. El nu este condamnat la închisoare în sensul înțeles de noi, ci el este doar moral considerat pușcăriaș și doar o recidivă l-ar pune în mod real în această postură. Este vorba de infracțiuni mici și până la cele pentru care nu ne-am imagina atâta clemență îmbrăcată în formula „cu suspendare”.
Fără să urmezi vreun curs de drept penal, oare ce am crede la o judecată simplă că pățim dacă ne sustragem executării unei pedepse cu închisoarea? Că e jale mare, iar dacă te prinde potera și nu apucă să te împuște, atunci în pușcărie putrezești. De unde? Asta vezi în filme. De abia zilele astea premierul Ciolacu a zis că așa nu se mai poate cu 100 de fugari români răspândiți prin lume, printre care multi foști pesediști. Se va schimba legea și vor primi trei ani suplimentar la pedeapsă. De unde întelegem că înainte nu primeau nimic dacă își băteau joc de sistemul de justiție.
Aflam zilele trecute cum o șoferiță a blocat tramvaiul printr-o staționare imbecilă. Încă nu înțeleg dacă respectiva nu are capacitatea de a evalua distanțele sau e vorba pur și simplu de nesimțire. Mai multe tramvaie s-au adunat în coadă timp de 40 de minute până a venit duduia, căci utilajul de ridicare a mașinii n-a mai apucat să-și îndeplinească misiunea. Câte persoane și-au dereglat programul, câte au întârziat la muncă, poate cu costuri din această pricină? Cât costă o astfel de staționare, oare? 580 lei amendă, plătită la jumătate: 290 lei. Gratis, Timparkul o poate băga lejer în tarifar. S-ar găsi o groază de clienți.
Apoi auzi că un vitezoman a fost amendat cu 1.000 de lei pentru depășirea limitei legale pe autostradă ori în localitate chiar. Că cineva a aruncat molozul de la demolarea unei case în șanț și a primit și el două mii de lei amendă. În realitate, dacă se plătește, amenda este jumătate din minimum, astfel că cel compătimit de mulți că trebuie să scoată o mie de lei din buzunar nu va plăti decât 200 de lei, poate nici atât. De ce nu ni se zice direct că amenda e cât se plătește în 24 de ore, nu păcăleli de 1 aprilie.
Dar mulți nu o plătesc nici e aia, căci nu au de unde sau spun că nu au de unde. Rămân cu ea până devine „istorică” și se șterge din evidențele primăriilor după câțiva ani. Dacă nu are nevoie de un certificat fiscal de la autoritate, atunci va scăpa cu zero amendă. Cei mai șmecheri merg direct la judecător și contestă procesul verbal de contravenție. Contestă tot, aparatul care i-a înregistrat viteza, că nu este omologat, contestă imaginile video, că nu e legal să le folosești în lipsa autorității și dacă mai dai și de un magistrat cu rebeliunea asta anti-stat în sânge iarăși a scăpat.
Unii ne bucurăm că ministrul de Interne Cătălin Predoiu anunță pedepse mai aspre care să-mi contrazică rândurile de mai sus. Legile se modifică în sensul renunțării la „suspendare” în cazul unor sentințe pentru omor din culpă sub influența drogurilor sau băuturilor alcoolice. Foarte bine, dar pentru cele mai multe mizerii din viața de zi cu zi făcute de mulți dintre concetățeni nu există fapta atâta vreme cât nu are cine să o constate.
Vorbim degeaba și dezbatem dacă e bine că se înăsprește legislația. E foarte bine să existe un cadru legal, de pildă, pentru a fi validate în instanță filmări video ale unor camere de luat vederi în trafic sau urbane, dar până la mulțumirea mea ca cetățean că statul îmi asigură o viață liniștită și ferită de tupeul tuturor șmecherilor mai este mult. Și aici ajungem la ordinea publică, la bugetele tot mai mici și la bucuria uneori tâmpă a noastră că se reduc posturile bugetare din acest segment de funcționari.
Până ce nu vom avea poliția pe străzi, poliția dotată cu tot soiul de echipamente care să ateste starea infracțională, până nu există reacție la sesizările populației degeaba va exista legea mai aspră, căci omul care este obișnuit să nu o respecte, și avem mulți din aceștia în România, va trăi mai departe nederanjat de nimeni. Iar asta îți dă un sentiment al naibi de disconfortant, de inechitate, de imoralitate, de ineficiență și mai ales de neputință. Vei înțelege că nu e deloc suficient să să fii cetățean corect pentru a ți se oferi respect pentru contribuția ta la societatea.
Unii dintre noi au învățat de la regimul democratic numai partea cu drepturile. Știu cum să și le ceară (și e foarte bine asta), dar nu știu să dea partea lor de obligații. Statul nu are un apetit pentru a stabili o ordine saxonă în România, dar și când mișcă ceva facem scandal pentru orice încercarea minimală a statului de a aduce ordinea, de a se asigura că ne facem treaba noastră pentru a cere ca și alții să și-o facă. La urma urmelor, nu e o mare filosofie. E suficient să respectăm vorba aia de elementar bun simț care zice să nu faci ce ție nu ți-ar plăcea să vezi la alții că fac. Până atunci însă, nu ne rămâne decât să așteptăm intervenția oarbă a statului.
Comentarii prin facebook