Deseori când vorbeam de ridicarea unui mare stadion la Timișoara lăsam să se înțeleagă că de această decizie politică de a construi un stadion se leagă și rezolvarea in integrum a fotbalului timișorean. Recunosc că am sugerat faptul că între demararea proiectului, execuția lui, sincronizarea tăierii panglicii și promovarea în prima ligă a unei Poli mai noi sau mai vechi va exista o strânsă legătură ce s-ar putea împlini fericit nu mai devreme de anul 2027 și că unii gândesc deja această temporizare.
Poate pentru stadion există acești pași conturați în mintea decidenților și un calendar post aprobare a finanțării, dar nimeni nu a vorbit până mai ieri în public despre cum va crește echipa. Ea trebuie să crească din liga a III-a, unde a fost dusă strategic pentru limitarea bugetului, dar aceia care au gândit acest pas trebuie să îi aibă în vedere și pe următorii: două promovări succesive. Cine? Organizația suporterilor? Universitatea „Politehnica”, proprietarul echipei? Doar cele două? Dacă le-ar sta în putință, ce ne mai agităm atâta? Se apucă ei de treabă și gata.
Dar nu cred că e așa de lesne, iar participarea celor două instituții amintite mai sus cred că se dorește a fi una simbolică și identitară, nu una cu important impact bugetar. Iar dacă e să ne gândim la soluții văzute de pe marginea terenului de joc, putem identifica, în mare, trei variante. Cea mai simplă este și cea mai puțin realistă. Că Politehnica și Druckeria vor sensibiliza sponsori și s-a rezolvat problema. Cred că nici „B”-ul nu-l vom duce așa. Apoi e soluția unui finanțator unic. Și aici e greu de acceptat că va fi un consens.
Dacă acel investitor unic ar fi vreun miliardar adus de primarul Fritz din landul Baden Wurtenberg, poate că ar fi mai liniște, dar în cazul anunțat deja de Marian Iancu că ar vrea să se reîntoarcă la echipă după inaugurarea stadionului, atunci cred că polemicile vor exploda. Ar mai fi varianta unei susțineri din partea administrației publice, așa cum se întâmplă cu multe prim-divizioare din fotbalul românesc.
La noi s-a încercat așa ceva pe vremea lui Nicolae Robu și treaba a fost făcută prost. Mă refer la construcția legală a clubului și faptul că astfel s-a dat prilej Curții de Conturi să demonteze proiectul bucată cu bucată. Era pe formula ACS Poli. Nu știu cât de diferit juridic este construită ACS sau SSU Politehnica din liga a treia, dar se poate încerca și soluția asta cu finanțare de la primărie și consiliul județean, cu atât mai mult cu cât soluția a fost propusă de președintele Camerei Deputaților, Alfred Simonis.
Nu știu dacă ați observat, dar pesedistul șef timișean nu se ferește de interpretări. A spus-o să priceapă toată lumea că treaba musai să se facă cumva și să nu ne mai speriem de Curtea de Conturi cât e dumnealui acolo. Acuma cât e dumnealui acolo nu știm ce înseamnă ca timp, dar decidenții locali, de la cele două implicate în proiect, entitățile administrației locale, dar și alți actori interesați trebuie să se gândească aceste mutări încă de pe acum.
Așa să se gândească participanții la dezbatere că dacă nu e bun Marian Iancu, cel care ne-a adus două „titluri” de vicecampioană, dar și câteva condamnări cu suspendare pentru demnitari și funcționari locali, nu e bun nu știu care investitor că e adus de cutare politician, nu e bună soluția cu banul public, nu mai e suficientă nici „cutia milei” prin mediul economic timișorean, atunci mai bine să nu mai prostească lumea cu stadionul ăla de 32.000 de locuri și să se mulțumească cu ”Lego”-ul din Calea Buziașului.
Comentarii prin facebook