Viitorul președinte al Consiliului Județean Timiș, Alfred Simonis, lider al organizației județene a PSD și interimar la șefia Camerei Deputaților, a organizat o conferință de presă la partid în care a anunțat că studiază o formulă de susținere finaciară a echipei de fotbal Poli Timișoara. Ceva „mărunțiș” pentru anul acesta, să nu retrogradeze echipa din C în campionatul județean, iar din ediția 2025-2026 o participare a administrației locale într-un club care să înceapă lanțul promovărilor pas la pas cu ridicarea stadionului Timișoarei. N-am zis care stadion, dar la cum îl știm pe Alfred Simonis nu e exclus să accelereze procesul de autorizare, licitare, finanțare, executare a marii arene „Dan Păltinișanu”, pentru a arăta cine este „jupânul” în Timiș.
Cum ar veni, „masculul Alfa” și-a marcat teritoriul și în problema stadionului, și în cel al echipei. Studiul despre care vorbea pentru formula de finanțare neamendată de Curtea de Conturi nu ar trebui să ne facă probleme nouă, muritorilor mâncători de semințe în tribunele viitoarelor arene. Ei, administratorii de la CJT sau primărie, sunt verificați de Curte pentru finanțarea publică a sportului, iar dacă Alfred Simonis a dat peste cap tot ce era bine așezat politic în Timiș pentru a performa ca lider județean în an electoral, n-am niciun dubiu că acea soluție deja există, împrumutată de la vreo echipă păstorită de pesediști prin alte județe.
Anunțul despre cum va promova Poli pas cu pas a fost făcut zilele trecute de Alfred Simonis de pe o platformă politică (PSD) și în mod evident la conferința de presă nu au participat rectorul Florin Drăgan al Universității Politehnica din Timișoara, patronul echipei Poli, și nici un al treilea partener, primarul Dominic Fritz, care ar putea completa formula de finanțare până ce clubul se poate susține din fondurile ligii profesioniste și din banii sponsorilor. Dar mesajul a fost transmis. Simonis și-a asumat rolul de conducător de proiect, garant că problemele juridice nu vor reapărea în funcționarea clubului și beneficiar politic al lucrării în ansamblu.
Lucru firesc, la urma urmelor. Patru ani de zile în mandatul 2020-2024, Poli s-a scurs spre nerelevanță, iar strategia USR despre fotbal la Primăria Timișoara a fost una nulă. Sportul de masă atât de clamat de Dominic Fritz pare o poveste, nimic concret nu ne arată ceva cât de puțin despre această lume a sportului „de masă”, nici acele multe terenuri de joc, nici emulație, nici o transmitere minoră a acestui fenomen înspre sportul de performanță, nimic până acum. Sportul de echipă se târâie în clubul municipal chiar mai greoi decât pe vremea lui Nicolae Robu, iar intenția actualei echipe de la primărie în problema Poli e una de participare cam cu forța, pe valul pornit de Simonis cu ocazia venirii la CJT.
Nimic nu arăta intenția administrației municipale de a intra în schema „Poli” din pasiune pentru fotbal. N-au făcut-o nici mandatul trecut și toate datele arătau o menținere a dezinteresului. Repet, e de văzut ce va fi după ce Poli va ajunge în liga întâi. Nu cred în performanța administrației publice în fotbalul mare, dar un impuls trebuia să vină de undeva pentru a reveni acolo unde contăm în fotbal. Acest impuls vine cu ADN-ul lui Simonis, ne place sau nu ne place, ne e teamă sau nu, vom plăti sau nu acest capital politic câștigat de PSD deodată cu încălecarea liderului filialei și al administrației județene pe acest subiect de impact electoral.
Pentru că nimeni nu s-a gândit în ultimii ani la Poli și la faptul că la un moment dat va veni cineva mai abil să ocupe un gol lăsat atâția ani în lumea sportului timișorean. Fie că e vorba de structura echipei, de implicarea în găsirea unei formule de finanțare, fie că e vorba de susținerea politică pentru finanțarea construirii de mari stadioane. Și să vezi apoi supărare, de parcă nu asta ne-am dorit pentru timișoreanul de rând. Chiar ne-am dorit?
Comentarii prin facebook