Haideţi să presupunem că, investind multe eforturi, şi nu doar de natură materială, aţi reuşit să fiţi proprietarul unei case. S-a întâmplat după mulţi ani petrecuţi prin instanţe. În culmea fericirii, cu actele de proprietate în mână, vreţi să intraţi în casă. Ghinion!, vorba unui clasic în viaţă. Casa este ocupată de o familie, un clan, nu mai contează. Le arăţi actele şi le ceri să părăsească imobilul, dar ei îţi râd în faţă. Eventual îţi cer o imensă sumă de bani pentru ca tu să poţi intra în propria casă. Ce faci? Angajezi nişte bătăuşi să-i dea afară? Nu, fiindcă eşti corect, respecţi legea, aşa că te adresezi justiţiei, solicitând evacuarea celor care stau ilegal în casa ta. Eşti convins că e doar o formalitate, o banalitate, fiindcă în naivitatea ta, chiar crezi că trăieşti într-o ţară în care justiţia funcţionează.
Nu, cele de mai sus nu reprezintă un caz ipotetic. Am mai auzit de astfel de lucruri, dar mai jos e vorba de un caz cât se poate de concret. Este drept, nu e vorba de o persoană fizică, ci de Primăria Timişoara. Care în urmă cu aproape doi ani a reuşit să câştige, după mulţi ani de procese, imobilul de pe CD Loga nr. 52, ocupat ilegal, prin metode dubioase, de membri ai celebrului clan Cârpaci. Deşi imobilul intrase în proprietatea municipalităţii, membrii clanului au pretins cu mult tupeu fix 5 milioane de euro, pentru a-l elibera.. Evident că Primăria nu a cedat şantajului, demarând un proces de evacuare. După un an de amânări succesive la Judecătoria Timişoara, clanul a solicitat strămutarea litigiului, iar Curtea de Apel Timişoara a acceptat doleanţa, procesul fiind reluat de la capăt la Judecătoria Arad. Se întâmpla în luna august a anului trecut, la 11 luni de la momentul în care municipalitatea devenise proprietară pe clădire.
În paranteză fie spus, justiţia din Arad, alături de cea din Craiova, e cunoscută pentru complicităţile pe care le are cu infractorii, mafia imobiliară etc. De-a lungul anilor, mii de hectare de terenuri au fost cedate rechinilor imobiliari de către justiţia arădeană. Nu întâmplător, în Arad, la fel ca în Craiova, există o puternică lume interlopă. Tot de justiţia din Arad se leagă faimosul caz Nadăş, un întreg sat fiind retrocedat unei familii pe baza unor acte false. Acestea fiind spuse, care credeţi că a fost verdictul în cazul evacuării clanului Cârpaci dintr-.un imobil pe care îl ocupa ilegal? Exact, a fost în favoarea clanului. Decizia s-a dat zilele trecute.
Se ştie, una din marile pete negre ale Timişoarei a fost acapararea de către clanurile ţigăneşti a clădirilor din centrul oraşului. Problema este că aceste clanuri nu ar fi avut nimic fără ajutorul unor „gulere albe”, oameni din administraţie, procurori, judecători, avocaţi, notari, poliţişti, ANAF (nu trebuie văzut ce impozite au plătit pe sumele puse pe masă de alde Cârpacii?). Clanurile sunt doar vârful unui aisberg extrem toxic, fiindcă în baza lui ascunsă în „ocean”, sunt oameni puternici inclusiv din justiţie. Această inepuizabilă justiţie de tarabă, care ar face staborele ţigăneşti să roşească de ruşine Apropo, în Constituţie la articolul 44 aliniatul 2 scrie negru pe alb: „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular”. Dar mai contează Constituţia atâta timp cât cei care trebuie să vegheze la aplicarea ei, CCR, e doar o bandă de borfaşi, aşa cum am văzut şi deunăzi?
Dincolo de deficitul financiar şi alte multe mari probleme, Justiţia continuă să fie unul din punctele nevralgice ale României. Poate cel mai mare. Şi asta în condiţiile în care oamenii din sistem sunt plătiţi mai mult decât regeşte, nu mai vorbesc de pensiile speciale la 47 de ani. Cum poate fi stârpită această cangrenă? Greu de spus. Unul din puncte a fost atins de noul preşedinte Nicuşor Dan: ”Nu avem o Inspecție Judiciară care să îi ancheteze pe magistrații despre care toată lumea știe că trântesc dosare și fac prostii”. Da, toată lumea ştie că sunt magistraţi şpăgari, dar nu se întâmplă nimic. Din contră, sunt urmăriţi doar magistraţii incomozi pentru sistem, cei care încă mai cred că locul infractorilor este în puşcărie.
Terminând cu cazul Loga 52, sigur, procesul va fi câştigat în cele din urmă de Primăria Timişoara, ar fi absurd să se întâmple altfel. Dar când? Încă un an, încă doi? Dar dacă în loc de o instituţie publică, în acest caz era implicat un simplu cetăţean român care nu avea unde să se plângă? Credeţi că nu se întâmplă astfel de lucruri? Din păcate, se întâmplă şi încă de prea multe ori.
Comentarii prin facebook