Doi din trei români s-au speriat atât de rău de ce ar putea urma după alegeri că au hotărât să meargă la vot. Unii s-au speriat de naționalism, de ruși, de superficialitate, dar au mai fost alegători care s-au speriat de homosexali, de Ursula von der Leyen, de pactul verde etc. Au câștigat pro-europenii prin alegerea lui Nicușor Dan, însă dincolo de această opțiune a mai fost și încrederea în propunerea acestuia de prim-ministru: Ilie Bolojan. România avea și încă are o șansă să încerce, dacă nu o resetare strașnică, măcar o reformă în administrație, în zona fiscală și în multe altele. Ai spune că marele păcat ar fi să pierzi această șansă.
Partidele mari împotriva cărora s-a jucat această polarizare socială nu numai că nu au înțeles nimic, că au încercat și chiar au păstrat cauze ale eșecului în fruntea lor, dar se comportă în continuare ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Ar trebui să urmeze o perioadă grea, de sacrificii, ca urmare a gonflării consumului peste puterile bugetului de a suporta astfel de cheltuieli. Cine să facă asta? Se negociază cumva cine să ia aceste măsuri dure? Impresia este că tot funcții se negociază, nu un martiriu politic. Se negociază șefia SRI pe lângă cea a guvernului, dar cu siguranță se vor negocia și Transporturile, Dezvoltarea și alte ministere bănoase, ca și cum nu s-a întâmplat nimic până acum.
În realitate, premierul care va lua aceste măsuri își va omorî cariera politică, cel mai probabil. Chiar dacă operația va reuși într-un an sau doi, cel care a tăiat cu bisturiul va fi socotit un călău al României până ce istoria va zice altfel. Cei de la PSD nu vor pentru acum această poziție de martir, dar nu o vor nici pentru Ilie Bolojan, ca și cum se întreabă „dacă îi iese cumva?”. Pentru prim ministeriatul lui Ilie Bolojan se bat USR, UDMR și, poate, PNL. Așa ar fi normal. Mai este varianta unui tehnocrat manevrat de lideri politici din guvern, ascunși în guvern să nu-i vadă lumea responsabili pe ei, iar ultima variantă ar fi rotativa.
Până la a avea un cabinet funcțional, se va negocia un program de guvernare care să includă planul de redresare financiară. Apoi vor găsi și omul care să-l pună în practică. Dacă omul este fără personalitate politică, fără putere politică, planul este doar pentru prosteală și sunt convins că în capul multora de la butoane este revenirea la relaxarea care le-a adus atâtea satisfacții lor, aparatului de partid, clientelei, cumetrilor, amantelor etc. Din primul moment în care cifrele vor indica o ieșire firavă din criză, am convingerea că populismul va reveni în forță, iar viitorul nu va arăta deloc bine din toate punctele de vedere.
Se spune despre “rotativă” că este total nedreaptă, căci ar lăsa greul pentru liberalul Bolojan, pentru ca apoi, când ai ieșit cu țara la liman, să revină pesediștii pe funcție. De parcă un mandat Ilie Bolojan necondiționat de timp nu ar putea fi sfârșit printr-o criză politică provocată de PSD și o moțiune de cenzură trecută cu sprijinul izolaționiștilor. Clasa politică trebuie să dea o șansă formatului propus de cei care au votat câștigător cu ocazia alegerilor prezidențiale: Nicușor Dan – Ilie Bolojan. Cu orice negociere asumată, căci până la urmă asta contează, să trecem țara dintr-o barcă spartă până pe mal.
Văzând declarațiile liderilor partidelor aflate în negocieri nu poți să nu observi defensive agresivă a lui Sorin Grindeanu (PSD), o tăcere preocupantă (bănuiesc, dar poate că nu) a celor de la PNL și mesaje motivaționale din partea USR. Nu cred că sunt convinși că ar accepta orice preț pentru a fi bine în acestă țară. Deși mai toți am cedat de-alungul anilor la orgolii, de la încrâncenarea anti-PSD la socotirea acestui partid ca salvator al stabilității, de la monstruoase coaliții și până la cele împotriva naturii, culminând la a ne uita la Gândea pe Antena 3, nu văd o astfel de predare împotriva pericolului în clasa politică rezultată din aceste alegeri.
Dacă astăzi se vor bloca în detalii și orgolii, nu vom știi mulți ani de acuma înainte cum arată o speranță și dacă noi am avut dreptate să mergem pe calea ei. Vom reveni la obiceiurile care au trezit această reacție a alegătorilor la vot, iar peste alți trei ani și jumătate vom relua îngrijorările fără să mai avem de ce să ne agățăm ca speranță.
Comentarii prin facebook