Primăria Timişoara, dar şi cea din Secaş sau Ohaba Lungă şi ca de altfel toate primăriile din ţară, trebuie să aloce în acest an bani de la buget pentru un fel de festival „Odă lui Trump”. Fix asta presupune un proiect legislativ depus de AUR în Parlament, potrivit căruia 2026 ar urma să fe „Anul Statelor Unite ale Americii în România”. Potrivit proiectului, autorităţile centrale şi locale vor susţine financiar “conferinţe, dezbateri publice, evenimente culturale sau educaţionale dedicate tinerilor, pentru a transmite un mesaj clar de respect și prietenie față de națiunea americană și poporul american”. Probabil mai merge şi un concurs de tumbe, pentru ca acest an să avem un fel de melanj ceauşist între “Cântarea României” şi “Daciada”.
În mod evident, marii suveranişti şi neatârnaţi din AUR când au venit cu această trăznaie nu s-au gândit taman la poporul american, ci s-a dorit aducerea unui prinos de recunoştinţă „celui mai iubit fiu al poporului american”. Lucru care se desprinde şi din proiect: „Sub conducerea președintelui Donald Trump, considerat în 2026 cel mai important lider politic la nivel global, influența americană s-a făcut resimțită atât pe scena internațională, cât și în relația cu Uniunea Europeană. Deciziile politice și economice ale administrației americane au avut un impact direct asupra direcției geopolitice a Europei, securității continentului și apărării valorilor democratice într-un context tot mai instabil”.
Nu e un secret, dincolo de faptul că e un dement mitoman, cu un grad de narcisism dus la paroxism, Donald Trump este un inamic al Europei, poate cel mai mare, şi implicit al României. A-i aduce ode acestui individ primitiv şi lacom arată încă o dată faţa adevărată a aşa-zişilor suveranişti. Respectiv, o slugărnicie de o slinoşenie absolută. Să vorbeşti despre “valori democratice” într-o ţară în care agenţii federali împuşcă oamenii pe ţară, ca pe nişte câini, arată cât de slugoi pot fi aceşti “patrioţi”. Nu mai vorbesc de încălcarea tuturor tratatelor internaţionale, prin capturarea unui preşedinte, fie el şi un dictator precum Maduro.
Dar cu ce e mai breaz Trump decât Maduro? Cel din urmă măcar făcea rău într-o ţară, Trump la nivel mondial e o maimuţă căreia i s-a briciul în labă. E adevărat, democratic, aşa cum şi Hitler a fost ales de popor. Nu mai discut că, după intervenţia din Caracas, sociopatul care se dă Mesia, la a cărui icoană se închină “patroiţii” români, spunea că Trump ar trebui să facă la fel şi în unele ţări din Europa, printre care şi România. Tot în numele “valorilor democratice”.
Încă o dată se vede cî suveranismul românesc se reduce la lozinci, contradicții şi ipocrizie. Şi-au construit întregul discurs pe o înverşunată opoziție față de Uniunea Europeană, prezentată drept o forță opresivă care ar știrbi „independența națională”,. Bruxelles-ul devenind țap ispășitor pentru toate frustrările interne. Ştiţi précis atât de vehiculatul slogan că nu trebuie să stăm în genunchi în faţa UE. Nu ştiu cât am stat de genunchi, cert este că în ţară au intrat peste 135 miliarde de euro de la Bruxelles, bani care au dezvoltat România în doar 15 ani, cât într-o 100 de ani. Că “a sta în genunchi” înseamnă să respecţi unele reguli pe care ţi le-ai asumat este altceva. Este la fel cum ai fi primit într-un club select, în care nu intri în maiou şi şlapi, nu tragi pârţuri şi nu te scobeşti la masă printre degetele de la picioare etc.
Dar dacă trebuie “să stăm drepţi” în faţa Bruxelles-ului, aceeaşi suveranişti ne spun că trebuie să ne întindem pe burtă şi să facem târâşuri în faţa lui Trunp, căruia întregul popor român este obligat să-şi arate “admirația necondiționată”. Un Trumnp care nu dă un ban pe tine. Avem aşadar un “suveranism” extrem de selectiv: respingem valorile UE, acolo unde România este membru cu drept de vot, dar idealizează un grandoman în fața căruia nu avem niciun cuvânt de spus.
Respingem o dependență imaginară în faţa UE, dar îmbrăţişăm o supunere necondiţionată în faţa unui dement imprevizibil. De când suveranitatea înseamnă izolare faţă cei care ne-au făcut bine, pe de o parte, iar pe de altă parte idolatrizarea unui ticălos? Probabil de când vrei să demonstezi neapărat că poporul român e un neam de slugi. Şi că proverbul care ne defineşte ca popor este “capul plecat sabia nu-l taie”. Partea bună este că nu tot poporul român se închină la idoli falşi sau şarlatani în nădragi roşii.
Comentarii prin facebook