Într-o perioadă în care educația este presată să inoveze rapid – de la digitalizarea accelerată la integrarea inteligenței artificiale – un nou raport OECD transmite un mesaj aparent surprinzător: progresul real în educație nu vine neapărat din „următoarea mare revoluție tehnologică”, ci din rafinarea inteligentă a ceea ce profesorii fac deja în clasă, subliniază rectorul Universității de Vest din Timișoara, Marilen Pirtea, apelând la concluziile raportului OECD publicat sub titlul „Unlocking High-Quality Teaching”.
Calitatea predării reprezintă principalul factor care influențează rezultatele predării.
„Realizat pe baza unor studii empirice recente, raportul pleacă de la o constatare fermă, și anume aceea că nicio variabilă din interiorul școlii nu influențează mai puternic rezultatele elevilor decât calitatea predării. În loc să propună rețete miraculoase, documentul explorează în profunzime complexitatea actului didactic și arată că predarea este simultan știință, artă și măiestrie. Astfel, predarea este știință pentru că se sprijină pe dovezi empirice solide. Dar este și artă pentru că presupune intuiție, creativitate și capacitatea de a răspunde situațiilor imprevizibile din clasă. Și este măiestrie pentru că se rafinează în timp, prin reflecție, experiență și colaborare profesională. Profesorul nu aplică mecanic tehnici, ci ia decizii continue, adaptate elevilor, contextului și momentului.”, subliniază Pirtea.
Procesul educațional este împărțit în cinci mari componente de către rectorul UVT.
„Sunt propuse cinci mari direcții care definesc predarea de înaltă calitate. Prima direcție implică angajamentul cognitiv, adică elevii trebuie provocați să gândească profund, să rezolve probleme complexe și să reflecteze asupra propriei învățări. A doua direcție vizează calitatea conținutului disciplinar, în sensul că profesorul trebuie să ofere explicații clare, coerență conceptuală și conexiuni relevante între idei. A treia direcție privește dimensiunea socio-emoțională, în mod specific, relațiile pozitive, climatul de siguranță psihologică și dezvoltarea competențelor emoționale sunt cele care contează în facilitarea învățării. A patra direcție se referă la interacțiunea autentică în clasă manifestată prin întrebări de calitate, dialog și colaborare în actul de predare. A cincea direcție pune accent pe evaluarea formativă și feedback-ul continuu din partea profesorului pentru elev, ca mecanisme de reglare fină a învățării”, observă rectorul UVT.
Calitatea predării nu este doar responsabilitatea profesorului, ci rezultatul unui ecosistem, mai subliniază acesta
Comentarii prin facebook