Este suficient un singur sărut sau un singur contact sexual neprotejat cu o persoană bolnavă sau purtătoare a virusului pentru a prelua boala. Saliva, sperma și fluidele genitale feminine ajută la transmiterea virusului. Sărutul, sexul oral sau sexul normal neprotejat sunt căile frecvente de transmitere. Odată luată, boala este foarte dificil de tratat, 50% din infecțiile genitale recidivând.
„Herpesul sau «herpes simplex», cum îl definesc medicii, este o boală cauzată de virusul herpetic, virus care face parte din categoria virusurilor mari, din aceeași familie cu varicela și zona zoster. Există două tipuri de virusuri herpetice: HSV1, cu infecție manifestă la nivelul gurii, a nasului și a altor localizări extragenitale și HSV2, cu infecție manifestă la nivelul organelor genitale. Manifestările genitale sunt date în 80% dintre cazuri de HSV2 iar în 20% de către HSV1. Herpesul genital constituie una din cele mai importante boli cu transmitere sexuală, devenind un adevărat flagel, în lipsa unei educații sexuale eficiente”, spune Dr. Carmen Voiculescu, medic primar dermato-venerologie la Clinicile Medicis Timișoara.
Cum se transmit virusurile herpetice? Ne putem proteja?
Pe lângă lichidul din vezicule fiecare tip de virus se poate răspândi prin intermediul fluidelor corporale, cum ar fi saliva, sperma și secrețiile genitale feminine. S-a dovedit că există numeroase cazuri de purtători sănătoși de viruși herpetic care răspândesc boala și că, în 50-79% din cazuri, infecția herpetică este asimptomatică, mai ales la femei. Bolnavii cu virus herpetic elimină viruși și transmit boala cu mare ușurință. Este suficient un singur contact sexual neprotejat pentru a contacta boala. Este dovedit statistic faptul că 50% din infecțiile herpetice genitale recidivează. Trebuie conștientizat faptul că un comportament sexual neresponsabil, partenerii multipli sau necunoscuți, relațiile sexuale neprotejate, sexul oral sau sărutul, utilizarea în comun a obiectelor intime (periuțe de dinți, aparate de ras, tacâmuri etc) constituie factori majori de risc în transmiterea herpesului.
La nou născuți – forma neonatală a herpesului – transmiterea se face de la mamă la făt. Riscul de transmitere fiind cel mai ridicat dacă mama se infectează în apropierea nașterii, deoarece nu există timp suficient pentru a se produce și transfera anticorpi materni către făt, sau transmisia se face în timpul nașterii dacă sunt prezente leziuni herpetice active.
Odată intrat în organism el rămâne în celule toată viața, în stare latentă, și devine manifest, ca boală, în cazul scăderii imunității, în stări febrile sau alte afecțiuni asociate. Erupția herpetică apare localizată, de obicei, în același loc. Anticorpii care se formează dupa infecția primară au rol în prevenirea autoinoculării în timpul recurențelor.
La persoanele care au sistemul imun suprimat există posibilitatea să apară simptome severe ale infecției cu herpes simplex, mai ales în cazul persoanelor care urmeaza chimioterapie, a celor cu tratament cronic cu imunosupresoare sau a celor cu HIV/SIDA.
Cum se manifestă herpesul?
Boala herpetică se caracterizează ca fiind o afecțiune cutanată acută manifestată printr-o erupție de vezicule mici, grupate in buchete, pe un fond eritematos. Erupția este precedată de o simptomatologie locală ușoară, ca o mâncărime sau arsură, însoțită de subfebrilitate ușoară, stare generală ușor alterată, cefalee și mărirea în volum a ganglionilor locali, care devin dureroși. În mare parte a cazurilor leziunile au caracter recidivant (recăderi repetate).
La contactul organismului cu virusul herpetic, la locul inoculării apar leziuni specifice cutaneo-mucoase, reprezentând primo-infecția herpetică. Concomitent virusul migrează pe nerv până la nivelul ganglionilor dorsali, unde staționează în stare latentă și de unde, în anumite conditii, reinfectează pielea – herpesul recidivant. Dacă poarta de intrare este genitală, după trecerea leziunilor primare, virusul poate persista local, fără a da leziuni, dar cu posibilitatea de contagiune – asa numita infecție persistentă.
Virusul herpetic se înmulțeste în celula-gazdă, în care formează incluzii herpetice și pe care o distruge.
Ce putem face dacă am fost infectați?
Tratamentul in herpes simplex se face cu medicamente antivirale, sub forma de tratamente locale (unguent sau cremă), sau generale (tablete). Este foarte important ca tratamentul sa fie început de la primele simptome ale bolii și continuat pentru o perioadă de 5-7 sau chiar 10 zile. În cazul femeii însărcinate este vital să fie consultat cât mai urgent medicul. Medicația antivirală are posibilitatea de a opri evoluția leziunilor, acționând asupra replicării virusului și poate reduce disconfortul și perioada de manifestare a simptomelor, mărind viteza de recuperare. Deasemenea, medicația poate diminua posibilitatea de răspândire a virusului.
Un comportament sexual responsabil și o bună igienă, atât a persoanelor sănătoase cât și a celor infectate, sunt extrem de importante în prevenirea și limitarea răspândirii virusului.
Articol recomandat de Clinicile Medici’s.
Comentarii prin facebook