Discuția despre moțiunea care trecea sau nu trecea duios ca Anastasia nu vine din doctrină și nu plasează în scena dezbaterii două grupuri de partide ce văd dezvoltarea României în mai multe chei posibile, dar toate coerente, decente și etic corecte. Nu era nicio problemă ca PSD să fi dus guvernarea până la capăt, iar opoziția să-și aștepte rândul la toamna viitoare. Am spus nu o dată că aș prefera cicluri complete de asumări guvernamentale, cu excepția unor crize ce-ar genera anticipatele, din care cicluri să se vadă clar calea, modalitatea de a duce România la capăt al tunelului. Din acest motiv n-aș fi vrut să văd PNL și USR erodându-se un an de zile, după o strategică dare la o parte a pesediștilor.
Așa e de când lumea în țările civilizate. Un partid câștigă alegerile cu un program, apoi își arată sau nu meșteșugul administrării acestei țări după cum le dictează mintea și doctrina. Apoi, dacă eșuează, vine alt partid să facă acest parcurs prin alte căi, ținta fiind aceeași, binele României, iar parcursul, căile, sunt legile mai de dreapta sau mai de stânga, mai bune sau mai proaste, dar în ambele cazuri făcute cu bună credință și căutând capătul tunelului. Din acest motiv vestea căderii regimului PSD înainte de alegeri este una bună. PSD nu s-a comportat ca un partid care să conducă țara cu știința socialismului economic, spre deosebire de opoziție, care poate ar fi guvernat cu știința liberalismului. Nu, n-a fost așa.
Noi nu ne-am consumat civic și politic dezbătând pe tema impozitului unic sau pe taxarea progresivă. N-am vrut PSD, nu pentru că și-au propus o altfel de strategie în educație sau în sănătate, iar alții gândeau să facă altfel. Țara nu se prăbușea definitiv, dacă un guvern propunea pachete diferite de asigurare în sănătate sau că reducea impozitul IT-iștilor la zero. Nu, pentru asta puteam aștepta un viitor guvern care să ajusteze strategiile așa cum și-ar dori-o mare parte din contribuabili. PSD nu asta a produs în acești ultimi trei ani, nu dezbatere pe idei și soluții, ci ne-a pus în situația căderii ca țară. Cineva se îndatorează în numele nostru pentru a distribui acești bani, printre altele, celor din gașca lor, primarilor, parlamentarilor, oferind funcții apropiaților, rudelor sau amantelor.
PSD nu mai era un partener de discuție pentru Uniunea Europeană. În PSD se discuta cu jale despre colaborarea cu SUA în probleme de combatere a corupției. PSD nu mai era demult un partid. Nici nu mai arată ca partid și nici nu se comportă ca partid. PSD este un grup infracțional organizat ce funcționează nu mult diferit de clanul cămătarilor sau alte rețele interlope. La fel ca acestea, PSD are în captivitate mulți alegători, le exploatează naivitatea și este evident tentat să-și suprime adversarii, fie că sunt personae fizice, ONG-uri, procurori incomozi sau judecători. Pentru acest comportament PSD nu mai putea face parte din peisajul României democrate. PSD înseamnă minciună și ticăloșie, sfidare, cinism, incorectitudine, consum abuziv din bugetul statului. În mod normal, PSD ar trebui să preia locul PRM-ului, un partid de 7-8% pe cale de dispariție, lăsând locul unei social-democrații europene. Cui? Lui Ponta?
Asta ar fi vestea proastă pentru cine este interesat de social-democrația românească. Personal mai puțin mă intersează cine cotizează la partidul socialist european din partea României, atâta vreme cât oameni iresponsabili nu vor mai conduce guverne și-un parlament care să mă scoată în stradă să protestez împotriva modului lor mizerabil de a conduce o țară. În plină iarnă, împreună cu alte zeci, sute de mii de oameni. Putem trăi și altfel? Ce-am ajuns, vorba sloganului de campanie al lui Iohannis, să ne dorim, la urma urmelor, o Românie normală? Și n-am vorbit nimic de ce ne-ar propune opoziția. Mai contează?
Comentarii prin facebook