Cu mare emoţie, timişorenii au aflat pe data de 1 august a.c. că Adrian Orza se retrage din cursa pentru scaunul de primar al Timişoarei. Ce pierdere, ce tristeţe! Orza a reunţat la competiţie, la doar două săptămâni după ce acceptase să candideze susţinut de Partidul Republican. (Da, ştiu – Who the f..k is Partidul Republican? – dar o să revin.)
În motivaţia sa de renunţare, Orza a afirmat că el vrea să facă administraţie, enorm de multă administraţie, dar nu poate din cauza polticului. Un politic care-i pute rău de tot. “Din păcate, partidele rămân încorsetate în calcule politice legate de propriul electorat, și interese de grup. Sunt dificil de adus laolaltă pentru un scop comun (…). Deși clamează necesitatea schimbării administrației, acționează contrar. Unele partide negociază funcții exact cu cei pe care pretind că ar dori să îi schimbe. Tocmai de aceea, demersul meu s-a lovit de vechile realități politice”, a spus, printre altele, “apoliticul” Orza. Văzând câtă înverşunare are el pe tot ce înseamnă politic, am mers pe urmele trecutului său “apolitic”. Şi ce găsim aici?
Eroul nostru se înscrie în PNŢCD la începutul anilor 90. În timpul guvernării CDR, la doar 30 de ani, el este uns director al Fabricii de Ţigări, pe atunci aparţinând de stat. Evident, nu faptul că era membru al unui partid aflat la putere, ci exclusiv datorită meritelor sale administrative a fost pus director! Dar fabrica intră în faliment, iar în anul 2000, “apoliticul” ajunge viceprimar al Timişoarei, funcţie pe care o va păstra până în 2012. Adică trei mandate, cu realizări pe care, cu părere de rău, nu prea mi le amintesc. Apropos, tot în această perioadă, cel scârbit de politică era preşedinte la PNŢCD Timişoara.
În anul 2012, candidează la Primăria Timişoara, obţinând 23,3% pe o alianţă PNŢCD-FDGR. În toamna celulaiaşi an, bate palma cu PDL şi candidează pentru un mandat de deputat pe lista ARD (alianţă formată de PDL, PNŢCD şi alte formaţiuni mici) şi obţine 21,18%. Total insuficient. Observaţi, pe atunci era împotriva “ciumei galben-roşii” sau cum o fi fost USL. Rămâne însă consilier local PNŢCD.
Mergem mai departe, iar în anul 2016 îl găsim negociind cu PNL pentru a fi candidatul acestui partid la Primăria Şag. Ghinion, nu este acceptat de fostul primar Venus Oprea (PDL-PNL). Apropos, în 2014, profitând de Ordonanţa traseiştilor dată de Dragnea, pleacă din PNŢCD şi devine consilier independent. Refuzat la Şag, Orza îşi mai încearcă o dată norocul la Primăria Timişoara, dar şi la un loc de consilier local. De această dată independent. Obţine doar 7,23%, dar prinde un loc de consilier. Dar, hai să recunoaştem, acum e apolitic.
Dar apolitismul îl ţine până în toamnă, când la alegerile parlamentare îl găsim susţinând ALDE, mai exact pe prietenul său Marian Cucşa, pe atunci purtătorul de “pempărşi” al lui Tăriceanu şi promotorul unei legi prin care demnitarii… să nu mai stea la cozi precum toţi fraierii. Dragostea pentru ALDE este însă mai lungă. La alegerile europarlamentare din 2019 când îl regăsim susţinând acelaşi partid hidos al lui Tăriceanu, securistul Meleşcanu sau odioasele Norica Nicolai şi Renate Weber. Ghinion şi de astă dată pentru Orza şi mare noroc pentru România: ALDE nu intră în PE.
Şi ajungem în anul de graţie 2020. La începutul anului, cel căruia politica i se pare atât de scârbavnică negociază chiar cu PSD o candidatură la Primăria Timişoara. Pe 23 februarie îşi anunţă şi candidatura şi aşteaptă doar susţinerea PSD, ceea ce părea o banalitate. PSD-iştii însă nu grăbesc, vine şi pandemia care conduce la amânarea alegerilor. Vine vara şi PSD-ul nu dă încă un răspuns, astfel că Orza apare ca şi candidat al Partidului Republican. Fostul monarhist ţărănist devenea acum mare republican. Vă sunt dator cu o explicaţie despre acest aşa-zis partid. El îl are ca lider naţional pe fostul analist Antena 3 Alexandu Coita (dacă vreţi, puneţi şi diacritice), care s-a desprins dintr-o altă formaţiune fondată cu un alt ciudat: Ilan Laufer. Da, deja e de râsul curcilor. În Timiş şef este Cucşa, care până ajunge aici de la ALDE a făcut o acoladă prin Forţa Naţională a senilului securist Meleşcanu.
În fine, probabil şi Orza şi-a dat seama ce caraghios e şi acest partid, astfel că renunţă la candidatură pe 1 august. Dar povestea nu se termină aici… Zilele trecute, candidatul Pro România la Primăria Timişoara, Marius Craina, sedus de “calităţile administrative” ale lui Orza îi face o invitaţie oficială pentru a candida pe lista de consilieri locali ai acestui partid. Măcar atât lucru face şi Orza şi nu se grăbeşte, ca fata mare la măritat, să dea un răspuns pe loc. Anunţă că e măgulit şi se gândeşte la ofertă. Pe care, fără îndoială, o va accepta. Aşa, scârbit cum e el de tot ce înseamnă politică.
Pentru cei care n-au avut răbdare şi au citit pe sărite odiseea “apolitică” a lui Adrian Orza, facem un ultim bilanţ: PNŢCD, PDL, PNL, ALDE, PSD, Partidul Republican, Pro România. O fi mult, o fi puţin, pentru un “apolitic” înverşunat?
Comentarii prin facebook