Coaliția PSD-PNL e mare, e stabilă, e comodă, dar știm că de cele mai multe ori nu mărimea contează. Cu supermajoritatea lor politică pot face mult mai ușor și lucruri bune, dar există tentația să facă și din cele rele. Modificarea legii avertizorului de integritate a arătat încă odată fața urâtă a acestei coaliții în comisia juridică condusă din partea PSD de avocata unor interlopi. Avertizorul e acel cetățean, funcționar public care vede că în instituția lui se petrec lucruri penale și le raportează celor ce trebuie să ancheteze așa ceva. Pentru a nu fi la cheremul șefilor după ce „dă din casă”, avertizorul are peste tot în lume o protecție.
La noi ce credeți că a făcut PSD în cârdășie cu PNL? Cum s-au gândit ei să facă viața avertizorului, mai ușoară sau mai grea? Să vedeți numai câteva: prezumția de bună credință a avertizorului a fost eliminată; raportările acestora trebuie distruse după doi ani de zile; pot divulga public informațiile raportate doar după trei luni și după ce și-a anunțat instituția; este eliminată raportarea anonimă; au fost reduse amenzile pentru cei care persecută avertizorii; s-a prevăzut consilierE juridică gratuită pentru avertizor, dar și altele.
Hai să vedem cam ce frământă mai mult statul, legiuitorul, pesedisto-liberalii ăștia? Până la ultima modificare prezentată mai sus, cea cu consilierea jurudică gratuită, toate sunt spre salvarea celui raportat, adică a coruptului care trebui să scape de acest instrument al societății care este avertizorul de integritate. Oamenii ăștia nici nu se mai feresc. Nu-I mai interesează de nimeni și nimic, sunt două partide care au ca principală preocupare să se salveze pe ei și sponsorii care-i ajută să mai ajungă în alte mandate la cârma țării, să legifereze pentru ei, punând totul pe seama protejării cetățeanului de abuzuri.
După 1989, când eram noi tare mici și ne jucam cu democrația în nisip, eram tare porniți să eliminăm orice tendință a instituțiilor statului înspre abuzuri de felul celor la care am fost supuși în vremea lui Ceaușescu. Pentru că polițistul era tot un fel de milițian – doar nu aveam alții atât de repede să-i înlocuim pe cei vechi – societatea era încântată să instituie un control care golea de autoritate și instrumente organul de ordine. Polițistul devenea un fel de fraier luat la mișto de tot șmecherul, căci dacă era invers aveam convingerea că nu s-ar fi schimbat nimic din ce am dărâmat cu ocazia revoluției anticomuniste.
Așa am ajuns ca autoritatea să nu poată interveni mai deloc dacă pe stradă apărea o agresiune, arma din dotare nu o mai scotea în caz de pericol din cauza infernului birocratic, iar în fața șoferului agresiv agentul stătea ghiocel, ca să nu se zică vreunul că i-au fost încălcate drepturile. Cu cei din securitatea noua a statului era la fel. Nu era nici ea nouă, e adevărat, iar „vulpile” vechi se ocupau de aceleași manevre și manipulări gen mineriadele sau bătălia cu ciomege de la Tg. Mureș.
Noi ăștia mai naivi, care credeam că odată cu victoria revoluției „foștii” vor fi pedepsiți, nu puși să reorganizeze instituții, am salutat atunci vigilența asta venită ca o „suflare în iaurt” în noua era democratică. Mai târziu, Europa a dat și ea argumente șmenarilor din România, cerând tot felul de prudențe procedurale în lege, neavând în vedere că rechinii asta așteptau: să facă legea mai „europeană” ca-n Europa, dar aplicată la alibi și mai ales cu dedicație, ca într-o țară balcanică ce suntem.
Iaurtul însă s-a acrit, iar în democrație omul de bună credință, cetățeanul ce nu supără și nu vrea să fie supărat de nimeni, n-a mai fost abuzat atât de vârtos de polițist sau noul securist, ci a devenit victima abuzului venit din partea unor concetățeni ai lui. Abuz, care dacă n-avea cine să-l sancționeze, devenea la fel de frustrant precum alte nedreptăți petrecute pe vremea dictaturii, ba chiar mai deranjant, căci te lovești zilnic de el. Am observat zi de zi că instituțiile statului nu sunt preocupate de confortul vieții celui ce plătește onest impozitele, ci fasonează legile servind doar nelegiuitul.
Dacă în ultimii ani ai comunismului luai un baston pe spinare refuzând să-i mărturisești autorității când și pe unde vrea vecinul tău să fugă din țară, acum ți-o poți lua de la orice bombardier deranjat că te-ai găsit să-i reproșezi ceva, parcatul aiurea, muzica tare, orice. Te poate călca oricine în picioare, de la funcționar public la politician, iar tu vei observa că nu e pedepsit nimeni pentru treaba asta. Pentru orice măgărie ți s-ar întâmpla nu există reacție a autorității, fie că polițistul e prieten cu derbedeul și ajungem la corupție, fie că legea îi limitează acțiunea de manevră, astfel că îți vei îneca amarul vizionând filme cu polițiști americani nu atât de timorați ca ai noștri.
Ne tot raportăm la perioada de tristă amintire Dragnea, dar legislatorul și autoritatea în general a lucrat mai tot timpul după revoluție în favoarea infractorului. Codurile penale relaxate, reguli de funcționare a instanțelor modificate pentru a anula sentințe și pentru prescrierea faptelor, militarizarea deciziei, controlul justiției prin magistrați corupți, imposibilitatea recuperării prejudiciilor, reducerea pedepselor în legislația rutieră, timorarea avertizorului de integritate și exemplele ar putea continua pe multe pagini, toate au fost făcute astfel să beneficieze nelegiuiții, nicidecum pentru apărarea societății de acțiunea nefastă a acestora.
Comentarii prin facebook