Cel mai probabil, pentru fiecare prost de pe lumea asta destinul a atribuit un șmecher. Șmecherul nu e exclusiv, pentru el s-au externalizat servicii către mai mulți proști, dar știința nu va putea face pe deplin lumină în problema asta a ponderii și eficienței. Niște șmecheri cu adresă în Vietnam n-au vrut să vină la muncă în România să facă pe ospătarii, pe spălătorii de vase sau să presteze la salubritate. Ei și-au găsit de lucru în România servind prostul contra cost. Au luat imaginile lui Călin Georgescu și George Simion și au făcut povești cu ei. Și pentru asta trebuie ai talent, totuși. Nu mult.
Construid cu cinism pe o dramă, căutând să provoace lacrimi cititorului, materialul promovat online arată o fetiță bolnavă grav care ar avea o ultimă dorință în viață. Aici drama se transformă în umor involuntar de înaltă calitate. Fata bolnavă din scenariu n-ar vrea să vadă vreun parc de distracții, să mânănce vată pe zahăr sau se îmbrace în zână, ci, ce credeți? Da, să-l vadă pe Simion, George Simion! În timp ce Peter Magyar la Budapesta își speria conaționalii unguri cu un George Simion dezumanizat care dansa pe cadavrele maghiarilor din Harghita, în imaginația „vietnamezilor” șmecheri acest George Simion era blajin, cald, un pansament pe inima acelui copil nenorocit care și-a dorit să-l vadă înainte să plece la cele veșnice.
Câtă imaginație! Ce-ar fi putut să-i spună George Simion acelei copile în acel moment trist. Că vom fi demni, patrioți? Că l-a dat jos pe Bolojan? Că ce? În fine, altă poveste îl arată pe Călin Georgescu în postura de donator. Cică a donat 4 milioane de de euro către copiii săraci. În secret. Nici n-avea cum altfel. Că nu putea să justifice banii. Iar dacă ei au venit în secret ani de zile odihnind în Austria, normal că trebuiau să plece, prin donație, tot în secret, să nu-l ia la întrebări Fiscul și SRI-ul. Site-ul vietnamez mascat sub un nume generos, cred că „vocea națională”, a aflat prin metode jurnalistice de donația asta secretă și degrabă a transmis-o la toată lumea cu inimă patrioată.
Nici nu s-au obosit la detalii șmecherii cu trimitere geografică spre Vietnam, care pot fi foarte bine șmecheri de-ai noștri, căci avem șmecheri și aici, în România. La povestea cu donația au ilustrat cu imaginile unor copii sărmani africani sau din Orientul apropiat. Prostul care a făcut voluptuos trafic și a băgat ceva bani în buzunarul inițiatorilor nu s-a întrebat de ce dă Călin Georgescu patru milioane de euro copiilor din Africa, când avem și noi copii săraci. Bașca că refuză să dea la ucraineni prin politici guvernamentale, vecini care măcar sunt ortodocși ca noi.
Bine că industria asta de prostit lumea online s-a mai epuizat în latura sa de prozelitism electoral. Că mesajele cu Călin Georgescu au trecut de faza misionarismului politic și a ajuns la afaceri, la fraiereală. Numai că morala e tristă. Vă dați seama câtă nădejde își pun șmecherii care au făcut treaba asta în fenomenul prostiei din România? Vă imaginați că acest bagaj inepuizabil de prostie este o bombă care ne-a explodat în față în 2024 și cine știe când se mai îmbogățește ea ca uraniul iranian. Americanii și israelienii știu ce fac când insistă să scoată din Iran materialul nuclear. Poate vor reuși, au o speranță. La noi lupta e ca și pierdută.
Comentarii prin facebook