Preşedintele PSD, Marcel Ciolacu, este liderul în care românii declară că au cea mai mare încredere (25%), acesta fiind urmat de premierul Nicolae Ciucă (18%), președintele Klaus Iohannis (15%), George Simion (11%), Cătălin Drulă (9%), Ludovic Orban (8%) şi Dacian Cioloş (6%), se spune în ultimul sondaj de opinie comandat de PSD la Avangarde. Unul din patru români au încredere în Marcel Ciolacu că va face ce? 18% în premierul Ciucă, la fel. Cei doi ce ne oferă prin meșteșugul lor politic? E important de știut pentru a socoti apoi în ce societate ne dorim să trăim.
Cum să ai cea mai mare încredere în Marcel Ciolacu? Apoi, pe locul doi, în Nicolae Ciucă. Ce țară e aia în care ai încredere într-un combinator și într-un executant plagiator? Adică nici măcar un militar obsedat al regulilor, al dreptății, ci unul obișnuit să se descurce. Cine face strategiile pentru țara asta, dacă un șmecher și un bun executant prins cu mâța-n sac sunt primii oameni în stat după „era Iohannis”. După ce președintele se retrage, cine conduce România? Ciolacu sau Ciucă? Ce țară va fi aia condusă de unul dintre cei doi?
Când spui că ai încredere 6% in Dacian Cioloș și 25% în Marcel Ciolacu la ce te raportezi? Nu zic că Dacian Cioloș a scos România din rahat vreodată. Ba din contră, a fugit de răspundere, e adevărat. Dar când spui „încredere” și pui un individ ca Ciolacu pe primul loc ce te aștepți să facă el? Ce îți oferă? Ce valoare mai are cuvântul „încredere”? Câteva răspunsuri: Ciolacu îți oferă stabilitate, o siguranță socială mai consistentă, va limita prețurile acolo unde ele dor, la energie, poate va naționaliza sectorul energetic, va oferi celor săraci gaz și energie ieftină din resursele patriei. E puțin? E altceva?
Cioloș ce-ar oferi? O societate liberală, nu iliberală ca a lui Ciolacu? Da, ne-ar oferi piață liberă, dar cine și-ar dori o piață liberă astăzi în România? Vrem gaz ieftin, vrem grâu ieftin, vrem roșii ieftine… nu, astea nu le mai vrem. Cum creștem economia dacă oltenii fac în sere roșii scumpe, dar îi obligăm să le vândă ieftin, de ce ar vinde fermierii grâul cu 150 de euro, când la bursă e peste 300? Cât mai e pâinea în România, știe cineva? Ne spune Cioloș?
Nu contează. Îngrijorător de mulți români ar da câte ceva din democrație pe mâncare ieftină, dreptul la liberă exprimare pentru o sănătate și educație corupte, dar la îndemână, cumva sigure, deși cu mari lipsuri, însă te aștepți la ele fără mari complicații când vei avea nevoie, fără asigurări private, pachete de sănătate etc. Ar renunța la energia curată, dar momentan incertă, și ar reveni definitiv la cărbuni. Lemnul ars în soba bunicii ne însuflețește și de-ar fi ca asta să însemne defrișarea pădurilor de către tot felul de baroni locali patrioți până-n măduva portofelului.
Ar renunța mai greu la concediile prin străinătate, dar care autocrație care se respectă astăzi mai interzice plecatul pe-afară? Am mânca porcul și cu pestă, că nu se ia la om, dar dacă se poate să primim și subvenția. Nu vorbim de un mod de viață adaptat pentru un an sau doi, până trecem o criză, până lucrurile revin la un normal postbelic, ci pentru totdeauna, ca și cum trăitul într-o societate mai curată din toate punctele de vedere ar deveni ceva prea complicat pentru noi, nesănătos, imprevizibil, periculos chiar.
Încrederea în Ciolacu și Ciucă, un revoluționar fără merite și un doctor în științe fără glorie, ne arată ce vrem noi ca majoritate a poporului român. Dezbaterea asta nu e numai la noi. Și în alte țări se discută teme ca și cum lumea s-ar pregăti să revină la economia planificată dictată de Rusia și războiul ei în Ucraina, să ne revendicăm tradiții și ideea națională pentru a renunța la o grămadă de virtuți ale societății libere. Câți ani vom renunța la piață, câți ani vom menține la putere formule politice găunoase, doar pe ideea că sunt stabile și vremurile care vin vor fi grele? Ne vom mai întoarce vreodată la normalitate?
37% dintre românii care au cristalizată o opțiune de vot spun că ar vota PSD. 22 procente ar merge cu liberalii, un total de aproape 60%. Niciodată după Ion Iliescu n-am avut atâta stabilitate. Poate că nea Nelu ar fi mândru. Nu știu dacă și de Marcel Ciolacu.
Comentarii prin facebook