Ţara e pe marginea prăpastiei, ne spun guvernanţii de azi, aceeaşi ca şi cei de ieri, de alaltăieri şi dintodeauna de după 1990. Fiindcă în 33 de ani, PNL sau/şi PSD au fost tot timpul la guvernare. Aşa că trebuie „reforme” spun aceeaşi guvernanţi. Care „reforme” în strălucita lor minte, nu înseamnă reducerea cheltuielilor pe cât de excentrice, pe atât de stupide, ci impunerea de noi biruri. Iar ca de fiecare dată, aceste biruri sunt impuse tot bunilor platnici, în timp ce evazioniştii sunt lăsaţi în pace. Cum s-a ajuns ca o ţară bogată să ajungă în colaps?
Fiindcă da, România este o ţară bogată, chiar foarte bogată. O spun la modul foarte serios şi nu din pespective obscurantiste cu „Grădina Maicii Domnului”, „binecuvântată de Dumnezeu”, „centrul energetic al lumii” şi alte bazaconii. Nu o spun nici din perspectiva „patriotardă” şi „suveranistă”, cu marile bogăţii furate de străinii care care ne-au transformat în „colonie”. Sunt alte elemente care m-au convins că trăim într-o ţară extrem de bogată. Şi o să dau câteva exemple.
Numai o ţară foarte bogată, precum România, poate să plătească de la bugetul de stat sau bugetele locale sute de mii, dacă nu zeci de mii de virtuali campioni la Solitaire. Exact, mă refrer la sinecuriştii care n-au niciun obiect al muncii, iar când nu se joacă la calculator, doar mută aerul dintr-o parte în alta în instituţiile statului. Germania, Olanda, Suedia, Novegia şi alegeţi ce alte ţări pe care le consideraţi bogate nu-şi permit acest lux.
Doar o ţară mega-bogată precum România poate să finanţeze sute de instituţii care n-au nicio activitate sau a căror activitate o dublează pe cea a altor instituţii. Doar România menţine artificial în viaţă sute de companii de stat cu pierderi imense şi colosale datorii la bugetul de stat şi cel de pensii. Companii conduse însă de directori cu salarii astronomice şi membri în consilii de administraţie care pentru o şedinţă pe lună primesc contavaloarea a trei salarii de profesor.
Numai o ţară extrem de bogată îşi permite să plătească de la buget astronomice pensii speciale pentru indivizi la 45 de ani, maxim 50 de ani. Pensionari pe care ulterior tot statul îi angajează pentru a le plăti şi salarii imense, pe lângă pensii nesimţite. Pensii specialele care ajung la 1,5% din PIB, mai mult decât jumătate din bugetul alocat educaţiei. Apropo de acest lucru, redau o recentă postare a lui Sorin Ioniţă, analist la Expert Forum: „Ştiu că o să fiţi scandalizaţi de aşa exploatare a omului, dar în Finlanda poliţiştii ies la pensie la 65 de ani. La fel şi judecătorii, procurorii, SRI-ştii şi toată lumea. Cu alte cuvinte, nu există speciali. Deloc. De exemplu Mika a lucrat în Poliţia naţională dar a plecat înainte de pensie fiindcă a avut chef să mai facă şi altceva în viaţă, de exemplu să fie primar într-o comună cu 2.500 locuitori, unde am eu treabă acuma. Ca atare tot ce a strâns contributoriu la pensia de poliţist i s-a pus deoparte şi va primi după 65 de ani, plus ce mai adună până atunci. După ce i-am explicat cum e la noi, a conchis cu laconism finlandez “you guys are crazy”. Sigur, Finlanda e o ţară săracă pe lângă România, aşa că nu trebuia nici să amintesc cele de mai sus
Doar o ţară extrem de bogată îşi permite să aibă 200 de secretari de stat, cât jumătate din ţările Uniunii Europene laolaltă. Secretari de stat care au, la rândul lor, propriile cabinete cu liote de angajaţi. Franţa are un cabinet cu doar 11 secretari de stat, Belgia cinci, Suedia, mai mulţi, 21. Ce dovadă mai bună că Suedia, Franţa, Belgia etc. sunt “pe sărăcie”, dar la noi e “opulenţă”?
Doar o ţară bogată ca România îşi permite să fie pe ultimul loc în Europa la colectarea TVA, deficitul de încasare a acestei taxe fiind de 36%. La evaziune fiscală România e însă pe primul loc în Europa, aceasta fiind evaluată la 20% din PIB. Doar o ţară bogată îşi permite să nu colecteze toate taxele, fiindcă are prea mulţi bani. Nu-i aşa?
România îşi permite şi instituţii de supraveghere care… nu supraveghează nimic, dar ale căror directori iau salarii cât un CEO de megamultinaţională cu profit de miliarde de euro. Cum ar fi Nicu Marcu de la ASF. Doar în România Fiscul îşi permite să nu recupereze marile prejudicii dictate de instanţe în dosarele de corupţie. Doar de la turnătorul securist Dan Voiculescu mai trebuie să recupereze 52 de milioane de euro, dintr-un total de 60,5 milioane. În schimb, “Felix” face guverne, dictează liste la parlamentare şi europarlamentare pentru PSD, principalul partid aflat la guvernare. Hai, că avem o ţară mişto!
În mod cert, orice ţară din lume, şi mă refer la cele considerate, Elveţia, Suedia, Germania, Luxemburg, Norvegia etc. nu şi-ar permite luxul acestor extravaganţe pe care le face România. Dacă le-ar face, foarte probabil nu ar mai fi atât de bogate. România încă îşi permite, de unde dovada că e o ţară extrem de bogată. Şi încă ceva. Toate “dovezile” de mai sus că România e o ţară bogată nu ne-au fost impuse de străinii care vor să ne “colonizeze”, dacă nu au făcut-o cumva, potrivit unora. Ba, dacă nu ne-ar mai fi potolit UE avântul sinucigaş, în mod cert, am fi risipit şi mai mulţi bani doar să arătăm că suntem o ţară bogată. E adevărat, cu oameni săraci şi un stat eşuat în “KlausPeSeDism”.
Comentarii prin facebook