Cei mai mulți dintre noi interacționăm deseori cu simpatizanți ai partidelor suveraniste. Treaba lor, gândul lor, timpul lor, democrație, la urma urmelor. Dar dacă faceți cumva greșeala să și dezbateți subiectul, sigur veți afla că au ales acea cale, acele partide, acele idei pentru că au fost dezamăgiți de ce au oferit toate partidele laolaltă până acum. Că patriotismul și suveranismul ăsta ce mustește în ei le-a devenit alternativă văzând cum pun problema oameni noi ca George Simion, Diana Șoșoacă, Dan Puric, Claudiu Târziu și alții. Apoi îi întrebi cum își vor pune acești oameni noi în aplicare fascinantele idei, cu ce echipă, cu ce oameni, dialogul pierde brusc din elan. ”Cum cu ce oameni? Cu oameni noi, care nu au mai făcut politică?”.
George Simion neagă că înregistrarea în care el ordonă activiștilor AUR să aducă în partid tot traseistul, chiar și „escroci”, ar fi autentică. Dar dacă n-ar fi zis asta, dacă n-ar face asta, sigur n-ar avea cu cine să câștige alegerile și apoi să administreze această țară. Iar acești oameni, chiar „escroci” fiind, îi iei de nevoie, cum angajează statele UE cetățeni harnici non-UE, că n-au încotro. Când se vor convinge că George Simion va vrea să conducă această țară cu Victor Ponta și alți pesediști rămași pe dinafară, mega trasesistul medic Ciuhodaru, de pildă, atunci va veni prima măciucă primită în naivitatea lor de participanți la teatrul politic. Și vor mai veni și altele, dezamăgirile.
Tot la AUR observăm că nu numai lipsa cronică de oameni lovește partidul, ci și una gravă de idei, de minte, de logică și înțelepciune. Pe considerentul că PSD și PNL s-au aliat și devin prea tari împreună, ideea monopolului din piața economică a fost preluată și depusă ca motiv de contestație la Consiliul Concurenței. Vă imaginați cât au mai râs angajații și juriștii de acolo? Înțelegem cu toții frustrarea unui partid de a fi nevoit să-și ia gândul de la putere atâta vreme cât alte doua sau mai multe partide fac alianțe pre sau post electorale, dar asta face parte din joc.
Consiliul Concurenței nu reglementează și supraveghează piața politică, ci doar cea economică, iar haosul ăsta din capul unor oameni ca George Simion, mare vedetă a AUR, dorit de unii dintre români chiar președinte de țară din partea acestei jucării de partid, poate deveni o regulă când omul ăsta ajunge să primească responsabilități de la alegători. Recent, Germania a trăit astfel de mari alianțe tot pentru a se îndepărta de pericolul unor extreme precum AfD, dar cât de bezmetici ar fi fost prorușii nemți, tot n-au mers până acolo să reclame un monopol politic.
Zile mai sunt și vreme e să ne distrăm, poate. AUR, SOS., George Simion, Diana Ivanovici Șoșoacă și alte entități pot reclama o grămadă de partide la Oficiul pentru Combaterea Discriminării, căci ce este refuzul de a colabora, alia, administra cu ei venit din partea unor partide normale la cap? Oare nu e o discriminare? Dacă USR acceptă să se unească cu Forța Dreptei, cu PMP, dar nu acceptă să guverneze cu AUR, oare nu discriminare se cheamă această atitudine? Ce fac PSD și PNL nu colaborare se numește, dar niciuna nu vrea să dea vreo șansă partidului lui George Simion, pe motiv că e frecventabil?
Când un minoritar nu mai are soluții, iar corectitudinea politică nu va merge până acolo încât să protejeze tot bezmeticul de pe scena politică, ce-i rămâne de făcut lui George Simion? Iar pentru cauze mai demne, mai sfinte, cum este patriotismul, nu ar trebui să intervină cineva în țara asta? ISU? Protecția Consumatorului? Metrologia? Sanepidul?
Comentarii prin facebook