România a câştigat procesul Roşia Montană, sentinţa venind după mai multe săptămâni în care tot felul de specialişti, de la politicieni la tot felul de analişti, au tot anunţat dezastrul. În paranteză fie spus, într-o ţară nebananieră, premierul Marcel Ciolacu şi ministrul Finanţelor, Marcel Boloş, şi-ar fi scris demisiile vineri seara. Iar într-o ţară în care Justiţia funcţionează, sâmbătă dimineaţa cei doi deja trebuiau să dea explicaţii în faţa procurorilor. De altfel, probabil mai mult politicianist, fiindcă altfel ar da dovadă de multă naivitate, crezând că Justiţia e încă funcţională, liderul USR, Cătălin Drulă, a sesizat DNA în acest caz.
Repet, aceste lucruri sunt valabile în ţări în care Justiţia funcţionează, dar nu este şi cazul României. De altfel, atunci când toţi au vorbit de pierderea procesului cu Gabriel Resources, unii au făcut-o probabil pentru manipularea preţului acţiunilor, alţii pentru răfuieli politice, dar au fost mulţi care au crezut sincer că România pierde, considerând Justiţia de afară că este ca şi cea din ţara noastră. Şi nu sunt departe de adevăr, Justiţia din România, în mare parte, fiind una de tarabă, în care cine dă mai mult are câştig de cauză. Ca în cazul cele mai vechi meserii din lume, cine plăteşte şi… se serveşte.
Nu cu mult timp în urmă, Alina Gorghiu cică ar fi “paralizat”, în calitate de ministră a Justiţiei, în momentul în care o judecătoare din Mangalia a întrebat dacă una din victimele cunoscutului accident de la 2 Mai este în sală. Fără să o scuz pe judecătoarea în cauză, dar nu cred că acolo e marea hibă a justiţiei din România, care să o “paralizeze” pe Gorghiu. Doamna în cauză a dat dovadă, cel mult, de nepăsare, lipsă de empatie şi… o nesfârşită prostie, atâta timp cât ştia că acest caz se află în lumina reflectoarelor. Şi da, prostia ar trebui să se plătească! Dar hoţia? Fiindcă doamna Gorghiu, altfel încă senatoare PNL de Timiş, n-a “paralizat”, de exemplu, când o judecătoare, condamnată în primă instanţă pentru şpagă, a scăpat ulterior prin prescrierea faptei. Acum judecă din nou şi îşi aşteaptă pensia special. Şi n-a “paralizat” când au scăpat, tot prin prescriere, tot felul de politicieni şi extrem de bogaţi şi controversaţi afacerişti.
La formarea primei USL, fondatorul de fapt al acestei alianţe proclama din palatul său de la Grivco: „Degeaba luăm puterea, dacă nu controlăm Justiţia”. Şi a urmat o luptă grea cu Justiţia, întruchipată la acea vreme de DNA şi LC Kovesi. Liviu Dragnea a greşit în acea luptă trăgând cu tunul. Acum lupta se duce cu mijloace mai subtile. E drept că terenul a fost desţelenit prin îndepărtarea Codruţei Kovesi. Printr-un fel de acord tacit, mai degrabă o coluziune, puterea şi Justiţia au ajuns la o înţelegere win win. (Nu aş spune chiar un control din partea puterii.) În pofida unei mari presiuni publice şi a faptului că Rareş Bogdan le desfiinţa în 30 de zile, fabuloasele pensii speciale ale magistraţilor au rămas în vigoare. La fel şi mult prea nesimţit de mica vârstă de pensionare.
DNA a fost total emasculată şi trimisă să aresteze iarăşi chelneri şi naşii de tren. Motiv pentru care niciunui judecător nu-i mai este teamă să dea sentinţe ca la tarabele din piaţă. Reţeaua Savonea de tranzitat sentinţe s-a extins la nivelul întregii ţări. Complete de judecată sunt schimbate ca să fie bine pentru toată lumea. Cine încă mai depune rezistenţă este scos din sistem.
DNA a ajuns acum un ciomag al puterii PNL-PSD. Şeful DNA, Marius Voineag, a fost numit în funcţie după ce a blocat analiza plagiatului lui Nicolae Ciucă. Procurorul Mihaela Moraru Iorga a clasat o anchetă în care cercetase modul de repartizare al unui dosar de la Curtea de Apel București referitor la doctoratul lui Ciucă. La propunerea Alinei Gorghiu, a ajuns imediat şefa celei mai importante secții din DNA, cea de combatere a corupției, în condiţiile în care a avut a aviz negativ în CSM (doar un vot pentru şi cinci împotrivă).
Şi toate acestea, într-o tăcere asurzitoare a societăţii civile. Ce se întâmpla dacă aceste abjecţii aveau loc în timpul lui Dragnea? O să spuneţi că totuşi au mai căzut nişte baroni ai actualei puteri, Buzatu la Vaslui sau Dumitrescu la Prahova. Dar oamenii ăştia nu aveau nicio limită, pe lângă faptul că furau ca în codru, mai şi semnalizau. Nu are farmec să furi în tăcere, ca să-ţi etalezi puterea trebuie să furi în aplauzele tuturor, iar procurorii să stea în genunchi.
Culmea e că o mică speranţă pentru o justiţie ceva mai bună vine tot de la Kovesi, care a început să instrumenteze dosare tabu pentru Justiţia română, precum stuful din Deltă al baronului Stănescu sau achiziţia de BMW-uri a lui Lucian Bode. Uitaţi-vă doar cum se zvârcolesc televiziunile infractorilor la ideea că LC Kovesi ar putea să candideze la prezidenţiale!
În fine, moţ peste această justiţie de piaţă agro-alimentară rămâne Curtea Constituţională, aceeaşi şleahtă de politruci aflată în slujba puterii şi pentru care Constituţia rămâne o hârtie igienică şi nimic mai mult. Aşa că după mulţi ani s-a ajuns la pohta ce-a pohtit Dan Voiculescu: au şi puterea, controlează/coabitează şi/cu Justiţia.
Comentarii prin facebook