Europa trăiește un nou șoc al prețurilor la energie, după cel cauzat de începerea războiului în Ucraina, iar asta ne macină toată industria, comerțul și bugetele de familie, confortul vieții cu care ne-am obișnuit de când mergem la Dubai, Sharm el-Sheih și Londra mai ceva ca la Moneasa pe vremuri. Doamna Von der Leyen recunoaște că oprirea centralelor nucleare a fost „o greșeală strategică”, iar green deal-ul poate o pedală prea greu apăsată. Ca de obicei, noi, românii, au fost prinși la mijloc și terminați în lipsă de idei și neputință.
Genul ăsta de criză nu mai poate fi rezolvat de Alfred Simonis și nici de Dominic Fritz, asta este clar. Deși, la Alfred Simonis te poți aștepta la orice. Toate speranțele ni se leagă de marina americană pentru deblocarea strâmtorii Ormuz din sudul Iranului, în strategii unitare ale Uniunii Europene, căci de la statul român primim prea puține semnale că orizonturile energetice și economice vor fi mai blânde, deși suntem mai la mâna noastră de producători de țiței, carburant și gaz decât multe alte țări europene. Adică producem noi porumbul, creștem găina ori porcul și punem murătura, astfel ca la vreme de năpastă să poți spune că mănânci aproape pe gratis o vreme.
Câteva bazaconii ne vin, totuși, și din zona marilor puteri. China protestează în fața agresiunii americane și spune că „suveranitatea țărilor trebuie respectată”, probabil cu excepția Ucrainei invadate de prietenul strategic Rusia. Rusia și ea protestează, dar ce să mai zică la cât rahat a putut pulveriza în ordinea mondială a ultimului deceniu? Așa că ne limităm la minciuna președintelui SUA, inegalabilul și neînfricatul Donald Trump, în fața pericolului creșterii prețurilor la țiței, ca urmare a „operațiunii lor speciale” în Iran. N-aș contesta ideea de igienizare a dictaturilor religioase din Orient, dar cum rămâne cu strâmtoarea Ormuz?
Puternicul Donald Trump a promis transportatorilor maritimi că vorbește el cu asiguratorii transatlantici pentru polițe mai ieftine, astfel ca motorina și benzina să rămână în plaje decente de preț. Apoi, îl auzim pe secretarul de stat al Apărării, Pete Hegseth, cum a dezagregat el apărarea iraniană, cum SUA e pretudinteni în aer și pe mare, iar continuarea nemiloasă a bombardamentelor e cumva nedreaptă în fața unui adversar căzut. În asemenea condiții de luptă, fiorosul Donald Trump zice că veghează ca armata sa să elibereze strâmtoarea Ormuz pentru libera circulație a petrolierelor.
Pentru a le proteja de cine și de ce? Că adversarul e căzut, conchidea Hegseth, iar implicarea armatei britanice nici nu mai e binevenită, de vreme ce totul e la final, spunea Trump. Dar prețurile tot urcă. Cine minte, căci nu ne gândim că Donad Trump ar face așa ceva? El nu e fanfaron, nici mitoman, nici papagal, cum poate ar crede unii, ci făcătorul de pace mondială, binefăcătorul tuturor suveraniștilor din lume, popoarele de inspirație MAGA. Petrolierele nu vor să treacă, asta e! Ce poți să le faci?
Altă anomalie vine tot de la guvernul român impotent în fața piețelor mondiale. Ce poate face ministrul Ivan dacă crește prețul la bursă? Să aducă bani de acasă nu poate, să stabilească prețuri după alte criterii decât cele de piață? Treaba asta nu se poate face nici măcar în Statele Unite ale Americii, deși este o discuție de purtat. Avem stocuri pe nu știu câte luni, poate patru, poate șase. Stocuri făcute la prețurile vechi, la care statul a mai adăugat accize. Bun, vine criza și prețul urcă până la 10 lei la pompă că ce? Că ai cumpărat-o acuma, la prețul zilei? Bănuiesc că statul nu se laudă cu stocurile OMV, vorbim de rezeva de stat și de producția proprie de carburanți și gaze.
Ca și cum s-ar scumpi hârtia igienică brusc, pe nepusă masă, și spunem familiei că ne costă dublu toaletarea, că rola s-a scumpit la supermarket și așa mai departe. Dar noi am cumpărat-o în toamna trecută și-o avem în beci! Dincolo de specula de stat, instrumentul cu accizele la care recurge statul român, ca orice stat, nu are decât sensul în sus. În jos necesită o prelungă gândire, doar-doar trece criza.
Dar o ajustare din accize nu merge așa simplu, că ne strică bugetul și tare sunt curios ce va face Guvernul Bolojan dacă vine UE cu astfel de recomandări pentru domolirea prețurilor. Nici măcar nu e vorba de populismele lui Ciolacu, cu majorarea pensiei cu 40% în prag de alegeri. E vorba de calmarea prețurilor, să nu explodeze costul vieții, după ce proastele administrații ne-au nenorocit oricum cu inflația galopantă, băutul și mâncatul pe caiet. Dar ne-am obișnuit. Nu avem noi cea mai scumpă energie electrică din Europa?
Comentarii prin facebook