Dacă spui cuiva că ești astăzi USR-ist, sigur sar câteva procente de alegători români să zică că ești homosexual. Asta ar fi o reacție rapidă, pe nemâncate, dar sunt pasionați de politică în ziua de azi care nu se mulțumesc cu atâta. Te vor face un neterminat care vrea să salveze planeta, de parcă a vrea un aer mai curat și nu așa de canicular ar fi ceva rău pe lumea asta. Dar mergi mai departe și dai de microbiști de politică care vor zice că ești pofticios de gândaci, că așa a zis Ursula cea popular creștin-democrată, nici măcar „verde” sau liberală. Și dacă nu ajunge, atunci te-a rupt, spunându-ți că ești trotinetist, deși tu nu te-ai dat niciodată cu așa ceva.
Dacă spui cuiva că ești cu AUR – dar nu spui, că e o modă să gândești ca Călin Georgescu, dar să-ți fie jenă să o recunoști – sigur se găsesc alții să zică despre tine că ești idiot. Ca și la USR-iști, contează că găsești unul care să gândească exagerat și vom concluziona că toți vor fi la fel. Te și vede lumea, ca pe Costi (fost activist în galeria lui Poli), cu drapele tricolore puse la coșul-portbagaj al bicicletei. Mai mult, în timp ce USR-iștii salvează planeta, tu „patriot” vei salva Rusia de invazia NATO în frunte cu armata română. Nu e chip să scapi altfel. Nu bănuiește nimeni că ești înhăitat cu cine nu trebuie, ci, pur și simplu, ești tu cum nu trebuie și basta.
Dacă spui cuiva că ești simpatizant PSD începe lumea să nu te mai creadă. Să te declare rădașcă pe cale de dispariție și să-ți facă tuneluri în autostradă, ca pentru urși. Dar dacă, totuși, te crede cineva că ești PSD-ist, sigur nu scapi de eticheta că ești hoț. Și în mod evident nu toți PSD-iștii sunt hoți, dar pot fi manipulați sau să greșescă în analiza lor politică de lungă durată. Dacă spui cuiva că ești liberal… hmm, nici nu mai știm cum cataloghezi azi un liberal. Dar poți zice că o vreme bună au stat de „șase” cât furau PSD-iștii pentru procent din captură. Un fel de complici care stăteau cu motorul pornit să demareze rapid când PSD-istul umple portbagajul cu cutii de pantofi.
Asta e glazura. Asta o vezi, poate că muști din prăjitură și dai și de altceva. În mediul electoral USR sunt mulți oameni care nu caută pe acolo steagul cu curcubeu, nici salvarea planetei, deși le-ar plăcea să fie salvată, dar mai sunt și din cei care au văzut în USR un partid care nu mai vrea sistemul ăsta clientelar. E suficient pentru cineva care a trăit zeci de ani în clasa asta politică să voteze cu un partid ce-și propune așa ceva. Nu trebuie să facă altfel sex, să se dea cu trotineta sau să mănânce făină de greieri. Pur si simplu vrea să dispară obiceiul PSD-dist și apoi USL-ist, chiar PDL-ist pe alocuri.
Fac pariu că mulți alegători de AUR vor același lucru, conștientizând sau nu despre cum ar fi România fără clientelism. I-ar ajuta sau din contra? Le-ar plăcea sau vor contesta și acea Românie? Dar nu toți poartă steaguri la roabă și caută ca berbecii „cipul din cola”. Unii vor și ei resetarea în felul lor de a o percepe. Cum am bănuit mai sus, nici PSD-iștii nu sunt toți hoți. Mulți PSD-iști de rând văd în partid o resursă aproape sindicală, o organizație care are lideri dispuși să dea foc la țară, oferindu-le alegătorilor, adică lor, ce nu poate suporta România să dea. Asta pentru ca ei, politicienii, să rămână acolo sus, locul unde se umple cutiile de pantofi.
Partidele sunt una, alegătorii sunt alta, deși cei din urmă îi tot trimit pe primii la „butoane”. Cu mai multă sau mai puțină capacitate de analiză. Votanți în cunoștință de cauză sau păcăliți de niște șmecheri. Dar pentru a repara asta mai trebuie să treacă multă apă pe Dunăre. Și apa aia trece tot mai greu dacă nu salvăm până la urmă „planeta”.
Comentarii prin facebook