Ce-şi urează românul, de sărbători: „Când o fi mai rău la fel să fie!”

Au venit sărbătorile, a ajuns şi zăpada, apoi a plecat zăpada, aceeaşi îmbulzeală la cumpărături, de parcă lumea chiar crede că va muri de foame în următoarele zile. Şi toţi odată. Poate asta va fi Apocalipsa lui Lorin Fortuna, balaurienii din România mor nu de foame, ci de frica ipotezei că vor muri de foame. E mult prea obositor şi mult prea scump de sărbători ca să te mai şi poţi bucura de ele. Unde mai pui că, peste toate astea, nu-i destul că anul ăsta a venit căldura de Crăciun şi ne strică caltaboşii tradiţionali pe balcon, limba de vită în aspic, raţa Sichuan, curcanul Marsala, medalionul de porc şi pieptul de pui cu portocale, că hopa vine şi Institutul Naţional de Statistică cu informaţii glumeţe. Din care trag concluzia că eu trăiesc mult sub media de sărăcie rezultată matematic pe spatele apucăturilor gurmande ale poporului român. Staţi să vedeţi ce zice la barometru: 8,8 kg de pâine de cap de mâncător pe lună, 4 kilograme de carne, 6 litri de lapte, peste un kg de brânză şi 13 ouă, zice la analiza INS. Am şi eu o greutate corporală peste ce recomandă nutriţioniştii, mănânc „bine şi foarte bine”, vorba lui Gheorghe Chivorchian, dar niciodată n-am umplut congelatorul cu 12 kg de carne pe lună, pentru o familie de trei persoane, şpaisul, cu 26 kg de pâine şi frigiderul, cu 18 litri de lapte, hai, poate trei kile de brânză şi slănină da, când mai iau coasa (mecanică) şi mă duc să tai fânul la ţară. Toate aceste bucate grămadă îşi depun colesterolul mai degrabă pe vasele sanguine ale segmentului sărac al populaţiei, grăsime diluată cu numai doi litri de băuturi alcoolice pe lună, mai arată, trist, INS. De aici noi ce concluzie să tragem? Noi ca noi, dar ruşii afirmă că suntem cea mai săracă ţară din Europa. Logic, dacă numai atât ne permitem să dăm pe băutură! Prea Fericitul Daniel ar zice că suntem creştini, dar totuşi mâncăm atâta carne în două posturi lungi, iar Emil Boc ar prognoza că urmează creştere economică mică, dar sănătoasă, să nu facem hipertensiune. Nu degeaba ne-arată istoria şi o tot spune românul filosof că ne descurcăm noi şi la vremuri de restrişte. Gândire adâncă şi perfect confirmată. Adică acum e mai rău, că e criză, decât altădată, când era mai bine, dar pare la fel de mare freamătul în magazine ca şi-n anii cu belşug pe cap de locuitor. Lucru ce-l face pe românul burduşit cu sarmale şi antricoate scăldate în vin să-i scape printre dinţi, de sărbători: „Când o fi mai rău la fel să fie!”. Hai noroc!