Celebrul narcotraficant Joaquin Guzman, cunoscut mai mult ca „El Chapo”, își va duce restul zilelor într-o închisoare din Statele Unite, fiind acuzat de nenumărate crime și ilegalități. Ghinionul fostului lider al cartelului din Sinaloa este că n-a avut flerul ca, atunci când lațul se strângea în jurul său, să-și fi încărcat toți banii (câteva miliarde de dolari) pe un vapor și să fi venit în România. Până la Constanța era mai greu, dar odată ajuns în portul românesc putea să introducă orice în România, dacă știa să ungă rotițele. Ajuns în țară, primul pas al lui El Chapo era să cotizeze substanțial la un partid, în speță la unul condus de un infractor (o sentință definitivă, alta în prima instanță și alte câteva urmăriri penale). Iar de aici totul era simplu, putea să pozeze în mare investitor.
E adevărat, în urmă cu ceva ani, când justiția mai funcționa în România, foarte probabil ar fi ajuns după gratii. Dar tot răul e spre bine, în final întemnițarea i-ar fi făcut mai mult bine. Ca să nu spun că era o detenție de lux. Odată cu venirea cartelului infracțional la putere în România, Tudorel Toader găsea un motiv pentru eliberarea „investitorului”: recurs compensatoriu, protocoale cu SRI, completuri ilegale etc. Într-un fel sau altul se rezolva, atâta timp cât Justiția a ajuns sub controlul rețelei de șpăgari controlată de Cătălin Voicu.
Ei bine, ieșit de după gratii, El Chapo poza în victima Sistemului, Binomului, Statului paralel sau ce-o mai fi. În fiecare seară făcea naveta între Antena 3 și RTV. Cu ochii înlăcrimați, Mihai Gâdea îl prezenta drept o țintă inocentă a odiosului sistem. Ore în șir se vorbea că nu poți băga în pușcării oameni nevinovați pe seama unor denunțuri, probe video (a fost propunere a PSD să fie scoase din Codul Penal) sau alte documente.
Analiști „obiectivi” precum „cristoii” sau „chiriacii” dădeau cu pumnul în masă că e inadmisbil ca statul paralel și subteran să îi atace pe adevărații investitori, cu bani adevărați, iar nu firme ale imperialismului americano-european, care își duc profitul din țară, nu-l lasă cadou la Dragnea și Dăncilă. Cei de la Luju făceau o plângere penală împotriva președintelui Klaus Iohannis pentru constituire de grup infracțional ]n vederea întemnițării lui El Chapo (nu râdeți, Luju chiar a făcut plângere penală la DIICOT împotriva lui Frans Timmermans pentru același lucru).
În fine, cireașă de pe tort, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu organizau o conferință de presă comună și tunau că procurorii arestează doar investitorii serioși și lasă în pace multinaționalele care sug sângele poporului român. În spatele lor, Viorica Dăcilă încerca din greu să ajungă la microfon. „He-he! Am și eu de spus ceva!”, hăhăia premierul sub privirile nemulțumite ale lui Dragnea. „La indicați prețioase ai domn Dragnea, am decis ca domnul… ă, ă… cum îl cheamă… să-i numesc consilier a primului ministru”, completa Dăncilă.
Pe fază, Tudorel Toader dădea ordine Inspecției Judiciare și nou înființatei Secții de investigare a magistraților să-i cerceteze pe procurorii și judecătorii din cazul El Chapo. Adina Florea, cea care tot e propusă la șefia DNA și care spune că un procuror trebuie să asculte de ordinele politicienilor, cerea și primea cazul și îi băga după gratii pe toți magistrații implicați.
În acest timp, ajuns consilier la premierului, El Chapo lega o frumoasă și lungă prietenie cu Darius Vâlcov (e adevărat, în țări normale, această prietenie se derula într-o celulă). Cei doi ar fi avut afinități infinite. Amândoi urăsc băncile, preferând plicurile, sacii, pungile sau, după caz, camioanele. Ambii preferă cimitirele și mormintele, unul pentru a băga tablouri și lingouri de aur, altul pentru a băga oameni, uneori chiar în viață. Aici poate interveni și Dragnea, fiindcă tot de acolo îi vin votanții. Împreună ar fi condus ANAF-ul, ar fi făcut strategii economice și chiar ar fi elaborat bugetul.
Ar fi apărut împreună la Antena 3, ca minți luminate ale economiei, adevărați patrioți și susținători ai capitalului autohton. În acest timp, băncilă cădeau una după alta, multinaționalele plecau, milioane de români așișderea. Iar cei care nu mai puteau pleca se mulțumeau la masa de prânz cu o ciorbă din scoarță de copaci (există cărți de bucate în acest sens în Venezuela și Coreea de Nord). Pe de altă parte, gropile din cimitirele celor doi înfloreau tot mai mult. Dar, cum am spus la început, ghinionul lui El Chapo e că n-a venit în România…
P.S. Credeți că totul e o fantezie? Deloc, poate puțină exagerare. Uitați-vă doar mai atent la ce se întâmplă în jurul vostru. Iar în locul lui El Chapo putea fi orice infractor notoriu.
Comentarii prin facebook