Uneori societatea noastră are parcă nevoie de o tragedie precum cea de la Caracal care să producă, dincolo de o imensă emoţie, nevoia de-a se uita în oglindă. Prilej pentru a vedea din nou mult putregai şi o imensă cangrenă. Precum unele din cele cinci atitudini ale omului în faţa unei boli incurabile, vine revolta, furia, resemnarea şi… din nou uitarea. Fiindcă aşa suntem noi. La fel ne-am manifestat ca şi societate şi în cazul Colectiv. S-a întâmplat ceva de atunci? Măcar un pat de mari arşi s-a achiziţionat?
Funcţionează mai bine sistemul medical? În afară de salarii mărite, mizeria e chiar mai mare decât înainte de Colectiv. N-au trecut decât câteva zile de la declaraţia unui oficial al Casei de Sănătate, potrivit căreia oricum vom muri, şi dacă funcţionează şi dacă nu sistemul cardului de sănătate. S-a întâmplat ceva? În afară de demisia individului, nimic. Sistemul merge înainte, cu softurile lui Ghiţă cu tot.
A venit cazul tragic de la Caracal. Din nou revoltă şi furie. Am aflat cu „uimire” că judeţele din sudul ţării, mai ales, au fost confiscate de adevărate clanuri formate din politicieni, miliţieni (nu pot fi et-ii drept poliţişti) şi interlopi. Am „redescoperit” că aceleaşi clanuri au pus-o secretar de stat în Ministerul Justiţiei pe moaşa unui copil al lui Bercea Mondial. Iar suntem „uimiţi” că la numirile în funcţii, inclusiv în Poliţie, ultimul criteriu este cel al competenţei. În schimb, primul este slugărnicia faţă de partid sau baroni ai partidului. Pe bune? Cică ar exista reţele de trafic de carne din care fac parte şi poliţişti. Nu zău? Că mai în fiecare judeţ, poliţiştii sunt prieteni cu interlopii. Chiar aşa? Nu se ştiau aceste lucruri?
„Această dramă ne arată unde este dus statul, cu instituțiile lui, atunci când pe primul loc sunt puse salvarea și protejarea infractorilor şi când deschiderea porților închisorilor devine grija decidenților politici”, a comentat şi preşedintele Klaus Iohannis. E o noutate cumva? Ne amintim din nou cifre. Într-un an şi jumătate, pe baza recursului compensatoriu, au fost puşi în libertate 16.217 de puşcăriaşi. Dintre aceştia 1834 erau criminali, 5.928 tâlhari, 762 violatori şi 243 condamnaţi pentru trafic de persoane şi minori. Exact, trafic de carne vie! Statistica e valabilă pentru luna mai, de atunci numărul infractorilor eliberaţi este mult mai mare.
Acelaşi Iohannis vorbea de o resetare a societăţii româneşti. Uşor de zis. Cu cine sau cu ce o schimbi? Dar mai ales, de unde începi? Normal că pe Nicolicea, Florin Iordache, Şerban Nicolae, „Mitralieră” şi alţi degeneraţi care au contribuit la cangrenarea societăţii româneşti în ultimii ani nu te bazezi. Dar Iohannis se poate uita şi în „curtea” sa, ca să spun aşa. „Corupția și incompetența distrug statul, deprofesionalizează instituţii. Am ajuns aici pentru că s-a umplut țara de incompetenți în funcții, au dat afară prea mulți profesioniști, au pus în schimb slugi și oameni incapabili”, a mai spus Iohannis. E valabilă chestia asta şi pentru primarul PNL al Timişoarei sau doar pentru PSD-işti? Ca să nu mai discut de inteferenţele lumii interlope cu administraţia. Să înceapă, aşadar „resetarea” de la Timişoara?
Sau poate de la „reperul moral” numit Biserica Ortodoxă? Acolo unde un prodecan al Facultăţii de Teologie spunea recent că o femeie care naşte în urma unui viol, probabil că i-a plăcut. Oare cum comentează acest derbedeu cu sutană cazul de la Caracal, mai ales al primei fete ucise? „Dacă a stat trei luni să fie violată până a fost ucisă, probabil i-a plăcut”, o fi spus individul. Ce să mai resetezi atunci. Dar, aşa cum scriam la început, acum suntem în stadiile de furie şi revoltă. Urmează resemnarea şi… uitarea.
P.S Spectacolul incompetenţelor şi corupţiei continuă şi în aceste moment. Ca să nă nu mai fie deranjată Gabriela Firea prin instanţe, Guvernul a numit un slugoi al clanului Pandele în funcţia de prefect al Capitalei.
Comentarii prin facebook