„Dar este la voi obiceiul ca la Paşti să vă eliberez pe unul. Voiţi deci să vă eliberez pe regele iudeilor? Deci au strigat iarăşi, zicând: Nu pe Acesta, ci pe Baraba. Iar Baraba era tâlhar” (Ioan, 18). O anecdotă spune că, şi la 2.000 de ani de la acest episod biblic, românii votează tot cu hoţii şi tâlharii. Dacă evanghelistul Ioan arată că Barabas era tâlhar, Marcu spunea că era ucigaş. Alte surse (un fel de Antena3 avant la lettre) îl dau însă ca un zelot, mare patriot şi luptător împotriva romanilor. Azi i s-ar putea spune şi terorist. Oricum era unul care îşi ascundea hoţiile şi tâlhăriile sub masca patriotismului. Acesta este omul pe care poporul l-a preferat în faţa lui Hristos.
Editorial de Ino Ardelean
Cunoaştem şi azi astfel de exemplare? Ştim cel puţin un individ care toată ziua se bate în piept cât de patriot este, dar în esenţă e un hoţ, un îmbuibat al vremurilor noastre, care nu-şi poate dovedi imensa bogăţie? Şi românii l-au votat. Ce-i drept, n-au avut şi un „Iisus” care să-l concureze.
Fără a face o apologie a cuceririlor, trebuie însă spus că romanii au dus cu ei pe unde mergeau, nu doar soldaţi, ci şi constructori de drumuri şi apeducte. Au dus medici care nu doar vindecau, dar îi învăţau pe oameni să se ferească de boli şi chiar să se spele. Au dus civilizaţie – e adevărat, pe alocuri extrem de violentă, însă aşa erau vremurile -, dar şi reguli şi legi. Legi şi reguli acceptate şi de Iisus: „Daţi Cezarului ce-i al Cezarului”. Iar în timpul Pax Romana chiar a existat o mare destindere între cuceritori şi cuceriţi, cei din urmă având multe libertăţi, inclusiv cea religioasă (ceea ce mai târziu, în Evul Mediu, nu s-a întâmplat.) Şi totuşi, în numele „patriotismului”, Barabas tâlhărea şi ucidea şi nu voia să asculte de legi).
Forţând oarecum comparaţia, avem şi acum un fel de „Pax Romana” sub steagul Uniunii Europene, cu regulile ei. E adevărat, atunci această „pace” era adusă cu forţa armelor – repet însă, erau vremuri în care cuceririle erau regulă, nu excepţie -, iar acum este benevolă. O “pace” pe care România şi-a dorit-o mult timp şi a ajuns să fie acceptată sub umbela ei. Dar are şi ea reguli. Reguli pe acre ai noştri “Barabaşi” nu vor să le accepte. Tot în numele “patriotismului”. Care maschează însă, precum la faimosul zelot, hoţia şi tâlhăria.
Iar diferenţa dintre Barabas, contemporanul lui IIsus, şi „Barabaşii” noştri este că măcar primul n-a fost ales să facă legi. Ai noştri le fac pentru a putea fura şi mai cu spor şi fără a răspunde în faţa nimănui. Cu riscul ca acea „pace europeană” să ne excludă. Şi ar mai fi ceva. Nu că ar exista o legătură, dar la puţin timp după episodul biblic cu Barabas, poporul evreu a fost nevoit să-şi ia lumea în cap, devenind rătăcitor aproape două milenii. Cu ai noştri „Barabaşi”, deja câteva milioane de români şi-au luat lumea în cap. De aceea şi întrebarea: Cât mai putem să-i votăm pe aceşti „Barabaşi” hoţi care joacă rol de patrioţi?
Sărbători luminate să aveţi!
Comentarii prin facebook