Mulți am vrea să scăpăm de Dragnea, dar cum? Nu pun mare bază pe tromboniștii lui Ponta, dar dacă ar fi să ne luam după ex-premierul Mihai Tudose am afla că după Paște se dă asaltul la PSD-ul lui Dăncilă și Olguța, al lui Dragnea și Vâlcov, al lui Nicolicea și Iordache, ca patria să fie salvată de criza în care ne bagă oamenii ăștia. Că Pro România se va ridica în fruntea Opoziției alcătuite din PNL sau USR și va aduna vot cu vot în parlament pentru a da jos balaurul cu un an înainte de alegerile generale.
Sună ca o poveste frumoasă. Dragnea își pierde majoritatea, hienele din interiorul PSD se înfruntă din cadavrul politic al marelui Liviu până ce se duce totul dracului, pesediștii vor intra în vrie, vor organiza până în toamnă congrese, de abia vor reuși să pună cărămidă pe cărămidă, ca partidul să se prezinte onorabil în localele din vara lui 2020, iar peste câteva luni, da, peste câteva luni, în toamna anului viitor, vor veni cu un partid nou-nouț să… Să câștige alegerile?
Întrebarea e nu dacă vrem unii dintre noi să scăpăm de Dragnea, ci cum scăpăm de el. Vrem să repetăm scenariul din 2015, când PSD-ul lui Ponta nu mai avea resurse să guverneze liniar și a pasat responsabilitatea unui guvern de tehnocrați, care să ducă România în alegeri? Știm ce a urmat. Cei mai mulți dintre români nu s-au dus la vot și i-au lăsat pe pesediști și pe Liviu Dragnea să se laude cu unul dintre cele mai mari scoruri electorale din istoria partidului. Rețeta o știm și riscăm să o repetăm la nesfârșit.
Electoratul vulnerabil nu poate pricepe din toată această experiență decât că PSD a dat și ăialalți au luat. Că Olguța a majorat pensia și ai lui Soros n-au făcut nimic, fără să mai calculeze cineva inflația, cursul euro, dobânzile etc. Când vom ieși din acest retard logic nu va mai conta atât de tare momentul în care dăm jos un partid aventuros de la guvernare, dar până atunci ce facem? Riscăm?
Ideal ar fi ca Dragnea să plece, iar la guvernare să fie tot PSD, ca decontul să-i revină în mod natural în 2020. Dar asta nu se poate. Dacă pică Dragnea, în prima fază în PSD va fi haos. Nu vor mai fi în stare de guvernare, cum nu prea sunt nici acum, cu mână forte de dictator la conducere. Prin urmare, variantele sunt următoare. PNL, USR și Pro România răstoarnă guvernul, iar PSD îi dă lui Dragnea cu partidul în cap. La așa ceva se așteaptă totată lumea, pe fondul nemulțumirilor baronilor în capacitatea lui Daddy de a le rezolva problemele penale timp de trei ani la guvernare. Uniunea națională asta care s-ar ocupa de guvernare n-ar avea timp de reforme, asta e clar. Relansarea economiei prin investiții se poate face când iei o guvernare pe patru ani, nu cu un an înainte de alegeri, când mergi să ceri votul cu sfială, nu să explici de ce nu mai mărești pensiile, precum cei de la PSD.
Singurul mare câștig al insurecției de care vorbește azi Mihai Tudose în numele Pro România este că este stopată campania inconștientă de distrugere a echilibrelor în justiție. Ar mai fi și alte câștiguri în economie, dar asta, cum spuneam, ar trebui să se manifeste pe termen lung. Merită? Cred că merită orice pentru salvarea democrației. Căderea lui Dragnea nu este numai o șansă pentru PSD de a se regrupa pentru alegerile din 2020, ci și o minimă garanție că vom avea alegeri libere la anul. La ce ne mai este de folos că Dragnea ar duce în realitate partidul la 10 procente, dacă dictatura personală va face, din condei, un rezultat de 40% și restul UDMR ori alte minorități naționale?
Putem specula un aprins interes al Pro România în distrugerea PSD și regruparea „șobolanilor” în jurul lui Ponta, al social-democrației „moderne”, europene. Și așa să fie, românii merită să iasă din acest coșmar. Cred că experimentul Dragnea atât de traumatizant în relația cu electoratul, dar și cu oficialii Uniunii Europene, va așeza puțin lucrurile în social-democrația românească, zona de unde post-decembrist ne pășteau pericolele revenirii la metehnele comuniste aducătoare de corupție și autocrație. Nu cred că degrabă se va mai trezi un Liviu Dragnea să ducă România într-o centrifugă a istoriei, cum nu cred că dinamica electoratului va mai permite în următoarele mandate delegarea puterii către grupuri cu un apetit atât de mare spre infracționalitate și nondemocrație. Dacă n-ar fi riscurile atât de mari, tare mi-ar fi plăcut să văd cum Dragnea pierde alegerile din 2020. Dar cui îi place ruleta rusească?
Comentarii prin facebook