Aproape ritualic, cu o ciclicitate având precizia unui metronom, PSD anunţă că pleacă de la guvernare. O guvernare în care deţine cele mai multe şi mănoase portofolii. La început transmiteau acest lucru personaje periferice, dar foarte vocale, precum Mihai Fifor sau Daniel Zamfir, ulterior şi „grei” ai partidului, precum Paul Stănescu. Ultima dată a făcut-o chiar preşedintele interimar, Sorin Grindeanu, care a convocat pentru astăzi o şedinţă a Biroului permanent pentru a se dezbate “stabilirea unei poziții clare a partidului în raport cu continuarea colaborării guvernamentale, în condiții de respect reciproc și corectitudine politică”.
Grindeanu şi-a găsit chiar un motiv „solid” pentru supărare, respectiv faptul că USR-iştii n-au bocit la funeraliile lui Ion Iliescu. Pe bune, chiar ăsta e pretextul pentru care Grindeanu pune iar presiune pe Guvernul Ilie Bolojan. Motiv pentru care, PSD a şi boicotat, la mijlocul săptămânii trecute, o şedinţă a coaliţiei în cadrul căreia PSD trebuia să cedeze şase prefecturi celor din USR. În aceeaşi şedinţă ar fi trebuit discutat şi pachetul 2 de reforme al guvernului. Un pachet care prevede (şi) deparazitarea instituţiilor statului şi a companiilor de stat de miile de “căpuşe” PSD-iste. De fapt, cum acest pachet trebuia să intre în dezbateri pe masa coaliţiei, cum pe PSD-işti îi apuca strechea, şi survenea o amânare. Despre partea cu prefecţii, mai multe surse afirmă că e o presiune a baronilor PSD din teritoriu ca să nu se cedeze.
Aşadar, ce avem aici? Pe de o parte, PSD ameninţă cu plecarea din guvern, dar pe de altă parte, acelaşi PSD nu vrea să renunţe la nimic din privilegiile guvernării, chit că face parte dintr-o coaliţie şi e normal să împarţi şi cu alţii. Logic, chiar ia PSD în serios varianta plecării?
E adevărat şi faptul că PSD se află în cea mai ingrată situaţie din istoria sa. (Nu mă refer şi la cea în care se numea PCR.) În primul rând fiindcă mare parte din electoratul partidului a migrat la AUR. Culmea ironiei, PSD a sprijinit mai mult sau mai puţin vizibil ascensiunea partidului lui George Simion. Şi nu mă refer doar la primul tur al alegerilor prezidenţiale din noiembrie, când au fost „mutate” voturi de la Marcel Ciolacu la Simion. Încă de la înfiinţare, AUR a avut un sprjin din partea PSD. Şi asta fiindcă PSD şi-a dorit tot timpul, în primul rând pentru imaginea externă, să existe un partid mai nefrecventabil decât el. Aşa cum s-a întâmplat şi cu PRM, PPDD şi cine ştie câte alte partide bizare care au fost susţinute de PSD.
Opţiunile PSD sunt destul de limitate acum. Sigur, sunt destui în PSD care şi-ar dori o guvernare alături de AUR, lucru imposibil dacă Nicuşor Dan nu cedează. Varianta alegeri anticipate iese din calcul, parlamentarii PSD ar vota, în ultima instanţă, şi o maimuţă pe post de premier, doar ca să nu-şi piardă locurile din parlament. Fiindcă la cum stau în sondajele reale, PSD ar obţine acum puţin peste o jumătate din mandatele pe care le are. Şi acelea puţine faţă de alte alegeri. De altfel, cu excepţia AUR, niciun partid nu vrea anticipate.
Şi trebuie spus că forţa pe care o mai are PSD vine de la numărul mare de primari şi de la armata de sinecurişti. Problema e că în localităţile cu primari PSD, electoratul s-a cam dus către AUR. Şi nu-i mai ascultă sub nicio formă pe edili, de unde şi lipsa tracţiunii primarilor de la ultimele alegeri. De altfel, primarii PSD se află sub un oarecare asediu din partea electoratelor AUR pe care le păstoresc. Dacă PSD pleacă de la guvernare şi aceşti primari vor pleca după alegători. La guvernare, chiar dacă nu mai “curge” ca pe vremuri, tot mai “picură” câte ceva. Ori dacă nici nu mai “picură”, nimic nu-I mai reţine pe edili în PSD. La fel şi cu “armata” sinecuriştilor. Ieşirea de la guvernare înseamnă demobilizarea ei totală. Cu PSD rămas în guvern, “armata” slăbeşte, e adevărat, dar nu se destramă. Drept urmare, o plecare de la guvernare ar slăbi partidul şi mai mult.
Ca şi contraargument se va spune că PSD a mai părăsit de două ori guvernarea. E adevărat, a mai făcut asta în 2015 şi 2019. Dar a făcut-o cu doar un an înainte de alegeri. Şi iar adevărat, de fiecare dată i-au ieşit socotelile, câştigând alegerile şi în 2016, cu un scor uriaş, şi în 2020. Dar merge ulciorul de trei ori la apă cu asemenea calcule meschine? Plus, pe atunci nu exista presiunea AUR.
Atunci de ce tot face PSD-ul acest joc de glezne cu ameninţări privind plecarea de la guvernare? Simplu, partidul se pregăteşte pentru alegeri interne şi toţi liderii încearcă să câştige aderenţă în rândul baronilor şi a primarilor, arătând cât de mult se luptă pentru ei. Atât şi nimic mai mult. Cel puţin atât timp cât „mai picură” câteva ceva…
Comentarii prin facebook