De câteva zile a început oficial campania electorală pentru alegerile prezidenţiale, o campanie ţinută însă în umbră de chinurile constituirii unui nou guvern. Oricâţi politicieni şi „analişti” ar vorbi de o confruntare uriaşă, de războaie pe viaţă şi pe moarte, să fim sinceri, principala miză a acestor alegeri nu există. Mai exact, Klaus Iohannis va câştiga la pas un nou mandat, cu oricine ar intra în turul II. (Minţi zbuciumate de pe la liberali vorbesc de o victorie din primul tur, un lucru imposibil. Respectiv Iohannis ar trebui să obţină peste 90% din voturi, la o prezenţă în jur de 60%.)
Faptul că nu există principala miză, nu înseamnă că aceste alegeri sunt lipsite de însemnătate. Mai ales că la anul vom avea două tururi de alegeri foarte importante. Evident principala miză pentru partidele şi candidaţii combatanţi va fi biletul de acces în turul II. Principal favorit, Dan Barna trebuie să demonstreze că votul dat la europarlamentare pentru USR-PLUS nu a fost întâmplător, bazat pe emoţii trecătoare. Că alianţa se consolidează în continuare ca o forţă puternică pe eşichierul politic românesc.
În schimb, PSD are nevoie ca de aer de un rezultat cât de cât pozitiv la aceaste alegeri şi asta înseamnă pătrunderea în turul II. Dacă acest lucru nu se va întâmpla, PSD îşi va continua declinul şi este greu de anticipat unde se va opri. Mai ales în cazul în care se revine la alegerea primarilor în două tururi de scrutin. Cei care vorbesc de o repetare a scenariului din 2016, când a PSD a câştigat după un an în opoziţie se înşeală amarnic.
Aflat pe val, Victor Ponta trebuie să confirme acum cu Mircea Diaconu. Un scor mai slab, îi va mai tăia din aripi şi din aroganţa care ne aminteşte de vechiul Victor Ponta. Fără şanse la turul II, Toader Paleologu va confirma că PMP încă mai există, deşi multă lume nu-i vede rostul. Restul candidaţilor au intrat în cursă mai degrabă să se bage în seamă, neavând probabil altceva mai bun de făcut. Începând cu otreapa aia de „unchi” urcată pe cadavre.
În al doilea rând, aceste alegeri reprezintă o excelentă oportunitate pentru toate partidele importante de-a face o evaluare a propriilor organizaţii judeţene. De exemplu, în Timişoara se vorbeşte deja că, dacă „reuşeşte” să-l facă mic şi pe Klaus Iohannis, soarta lui Nicolae Robu în fruntea PNL Timiş va fi pecetluită. Şi asta după ce, sub conducerea lui Robu, PNL Timiş a avut o lungă salbă de înfrângeri, care de care mai ruşinoase, ba în faţa PSD, ba a USR mai nou. În mod normal, Iohannis nu are cum să piardă în Timiş, dar o diferenţă mică în faţa lui Dan Barna înseamnă deja un eşec. Ori liderii naţionali ai PNL nu-şi mai pot permite să piardă şi alegerile de anul viitor, mizând pe acelaşi loser politic.
Comentarii prin facebook