În numele „democraţiei”, Guvernul PNL şi-a asumat răspunderea pentru alegerea primarilor în două tururi de scrutin. Destul de neînţeles a fost faptul că, dacă îşi dorea cu adevărat această schimbare, nu a făcut-o prin Ordonanţă de Urgenţă. Ca să nu spun că demersul s-a produs foarte târziu. Tot în numele „democraţiei”, PSD depune o moţiune de cenzură care dărâmă guvernul, dar anulează şi alegerea primarilor în două tururi. Acum, trebuie să fii PSD-ist ca să nu înţelegi că alegerile în două tururi oferă o mai mare legitimitate şi reprezentativitate primarilor. Prin urmare, sunt mai democratice.
Problema este că nu democraţia i-a mânat în luptă, nici pe PNL, nici pe PSD, ci interesele politice de moment. PSD-iştii ar pierde enorm, ar ajunge chiar în pragul destructurării în cazul unor astfel de alegeri, forţa partidului stând în miile de primari. Ori mulţi dintre aceştia nu ar mai prinde mandat în două tururi. În schimb, la PNL sunt destui primari, unul ar fi cel al Timişoarei, cărora le este teamă de două tururi. Şi oricum, PNL îşi doreşte mult mai mult anticipate, decât alegeri în două tururi.
La problema alegerii primarilor, mai adaug şi chestiunea preşedinţilor de consilii judeţene. Guvernul Orban a vrut (sau a mimat) că vrea să revină la alegerea acestora din rândul consilierilor judeţeni. Chestiunea fost pusă pe ordinea de zi a ultimei şedinţe de guvern. Şi – ce să vezi? – precum în filmele cu idioţi, s-a ajuns la concluzia că o OUG în acest sens ar fi neconstituţională. Nici măcar nu s-a încercat alegerea preşedinţilor în două tururi. Alegerea preşedinţilor de CJ-uri prin vot direct, într-un singur tur de scrutin, avantajează iar PSD-ul. Ei bine, de aici toată presa, dar şi destui politicieni au acuzat un blat PNL – PSD. Sincer, poate sunt naiv, dar mi-e foarte greu să cred că s-a întâlnit Orban cu Ciolacu s-o pună de-un aranjament. Dar…
Şi acum vreau să fac o paranteză fotbalistică, de acolo de unde şi provine termenul de blat. În fotbal sunt cam trei feluri de blaturi. În primul rând este trânteala pe faţă, ştiută de preşedinţi, antrenori, jucători etc. Se ştie de ea chiar şi la nivelul publicului. Vă amintiţi, de exemplu, ce dispute „aprige” erau înttre Bistriţa „Lordului” şi Ceahlăul lui „Pinalti”? Este cel mai sigur blat, iar cazuri precum al lui Bunică sunt rarisime.
Un al doilea gen de blat este cel discutat doar cu câţiva jucători. Este cel mai folosit. Dă rezultate, dar se mai întâmplă câteodată să dea chix. Un astfel de exemplu ar fi un Poli – Baia Mare 3-2 din 2001, când Ilie Stoican s-a împotrivit blatului la care au achiesat unii colegi. Sau un celebru Craiova – Rapid, cu Ganea în rol pozitiv
În fine, ar mai fi un al treilea tip de blat, unul mai subtil. La mijloc nu e o înţelegere nici a preşedinţilor, nici a antrenorilor. Jucătorii se înţeleg din priviri pe teren că un anumit rezultat mulţumeşte ambele echipe. În general e vorba de un egal şi, în majoritatea cazurilor, se face împotriva unei alte echipe. Se practică chiar şi la case mari sau foarte mari. Şi sunt cazuri celebre chiar la turnee finale de acest gen. A fost un Olanda – Irlanda (1-1) la CM 1990, un celebru RFG – Austria (1-0) la CM 1982 (unii spun şi de o înţelegere la nivel înalt aici) sau un „nordic” Suedia – Danemarca (2-2), care a scos Italia din cursă la CE 2004.
Ei bine, o eventuală înţelegere PSD – PNL aş încadra-o la acest gen de blat. Unul din priviri şi în care „actorii” din ambele tabere ştiu care le este interesul. Iar principala victimă este USR. Avantajul unui astfel de blat este că, dacă nu reuşeşte, nu poţi să acuzi de trădare, fiindcă n-a fost nicio înţelegere. Ce înseamnă reuşita acestui blat? Alegeri la grămadă, locale cu parlamentare, în aceeaşi zi. Deja sunt destui PSD-işti care spun că le-ar accepta, aşa cum a vorbit în favoarea lor şi preşedintele PNL Timiş, Nicolae Robu. Ori, fiindcă am vorbit la început de democraţie, o astfel de comasare chiar ar fi o lovitură la adresa acesteia. Din păcate, trebuie să recunoaştem, românii nu au încă un exerciţiu electoral prea ridicat. Mulţi nu înţeleg foarte clar care este rolul unui primar, al parlamentului, guvernului, preşedintelui.
Ori ar fi o adevărată bulibăşie o campanie în care se amestecă mesajale pentru alegerile locale cu cele pentru parlamentare. De altfel, în 2012, CCR a declarat neconstituţională comasarea alegerilor, unul din argumente fiind chiar dificultăţile în exercitarea dreptului constituţional la vot în cunoştinţă de cauză. Respectiv vor fi şase buletine de vot: Senat, Camera Deputaţilor, primar, consiliu local, preşedinte CJ, consiliu judeţean.
Dar nici asta nu cred că e o problemă. Politrucii din CCR, pentru care Constituţia este un fel de hârtie igienică, vor accepta de această dată comasarea dorită de ambii lor „stăpâni”, PSD şi PNL. Ştiţi, şi în fotbal multe blaturi se fac cu acordul arbitrilor corupţi. Iar CCR este un astfel de arbitru…
Comentarii prin facebook