Trebuie că liberalii păcălesc pe cineva când le promit primarilor lor că lasă legea la un tur de scrutin și când le garantează alegătorilor că PNL își dorește din suflet un sistem de vot mai democratic, în două tururi. Nici nu poți altfel, decât dacă înnebunești. Le promiți celor de la USR același lucru, dar și celor de la UDMR că nu faci ce ai promis useriștilor. Le spui pensionarilor că le mărești pensia cu 40, 50, 60 sau 80 procente, dar dai dreptate și celor de la BNR sau unor specialiști din tot felul de consilii economice și sociale că asta ar fi o sinucidere pentru orice guvern cu scaun la cap. Ca alegător le simți. Dacă ești cu taburetul ăla la cap, îi lași să zică după cum zic politicienii și te gândești că asta e doar o poezie electorală. Nu că nu ar fi bine și frumos să spui adevărul în politică, dar dacă spui adevărul că nu mai dai pensiile, vorba lui Teodor Stolojan, n-ar mai câștiga următoarele alegeri. Și atunci te gândești că cineva trebuie să mintă în țara asta. Și cine ai vrea să mintă? Populiștii sau aia raționali? Nimeni? Aiasta nu se poate. Să mintă aia raționali, atunci.
Mereu îți zici că jocul ăsta de-a minciuna electorală trebuie să dispară. Nu dintr-o dată, corect. Nu ai popor pentru așa ceva. Acest popor își dorește să fie mințit. Dacă îi spui unui om adevărul e clar că nu mai are farmec. Măcar la ceas de alegeri. O singură dată am mai avut așteptări așa de mari ca acum de la o rundă de alegeri parlamentare, în 1996. Da, știu, eram naiv din milioane de motive ce nu mai are sens să le povestim acum. Simt însă că în 2020 putem avea mai mult curaj dacă sperăm că un guvern PNL-USR poate da resetul ăla de care mulți zicem că lipsește României. După ce PNL și USR vor număra vreo 60% dintre mandatele ieșite din urnă poți spune că nu le mai lipsește nimic. De ce ar mai minți? Sunt patru ani curați, fără alegeri, și nimic nu i-ar mai opri să facă reforme, să înlăture frica asta că mâine vreun guvern scoate din joben alt iepuraș pentru care generații ar trebui să plătească a proasta.
Vouă vi se pare că asta ne așteaptă? Așa ar fi normal, să ne aștepte asta. Poate că vom fi surprinși să aflăm că așa va fi, că partidele astea două vor putea face acele schimbări așteptate în viața noastră. Dar pentru asta aș avea pretenția ca acum, cu câteva luni înainte de debutul acelei colaborări minunate la guvernarea următorilor patru ani, să văd încredere între cele două formațiuni. Aveți această senzație? Că PNL are întredere în USR și că USR ar avea încredere în PNL? Nu, nu spuneți nimic, domnilor liberali sau useriști, mai bine lăsați liniștea să ne consoleze. Sentimentul meu e că cele două partide vor colabora cu forța. Cu forța electoratului, atâta timp cât e nevoie, apoi gata, liberalii se spală pe mâini și deschid jocul oricăror combinații. Și spun asta nu pentru că le-a convenit amândurora foste partenere USL păcăleala cu legiferarea „ratată” a alegerilor primarilor în două tururi de scrutin. Nu de aia, ci pentru că în aer plutește aerul că liberalilor le-ar pica mult mai greu o victorie a USR într-un anume loc decât un succes al PSD.
Altfel, cum poți fi decât un mare dobitoc să preferi intrarea în cursa pentru Capitală, de pildă, a unui candidat propriu liberal, când este evident că asta face din nou PSD câștigător la Primăria București? Ce spune asta? Că un liberal n-ar vrea să-și împrumute electoratul unui edil USR, mai bine o lasă pe Firea încă o tură. De la Firea o mai ia, primăria o mai ia la alte alegeri, dar de la Nicușor Dan poate că nu. Joaca asta politică în binomul stânga-dreapta este mult mai ușor de controlat decât o competiție dreapta-dreapta. Când lumea se va sătura de PSD, va veni voioasă la PNL și invers. Dar pe partea asta a străzii să fie numai ei, liberalii, nu mai e nevoie de altcineva. Vedeți, ăsta e cusurul nostru, al românilor: ne cam place băutura! Chiar și apa. După ce otrăvim fântânile.
Comentarii prin facebook