Cele mai bune informații despre Timișoara din perioada otomană sunt oferite istoriei de Evliya Çelebi, el călătorind alături de armata otomană prin aceste ținuturi. Din cele scrise de el aflăm și despre Timișoara, dar și despre alte localități bănățene. Muzeul Național al Banatului ne prezintă o nouă parte din informațiile călătorului.
”Cunoscut și sub numele de Derviş Mehmed Zilli, Evliya Çelebi s-a născut la 25 martie 1611(d. 1682). A fost istoric, geograf, scriitor și unul din cei mai cunoscuți călători otomani. Evliya Çelebi (Çelebi fiind, aproximativ, echivalentul cuvântului englez „gentleman” este una dintre cele mai citate surse atunci când vine vorba de perioada otomană. Într-una dintre relatările sale despre ţinuturile româneşti, acesta vorbeşte despre participarea sa la un ospăţ. „Noi toţi ne închinăm la acelaşi Dumnezeu. M-am simţit bine cu românii care sunt creştini”, spune acesta”, se spune în documentarea MNaB.
Născut la Istanbul, fiul unui bijutier al Curții Otomane, a avut parte de o educație excelentă. La început călătorea prin Istanbul și lua notițe despre clădiri, piețe, obiceiuri și cultură. În 1640 începe să călătorească și în afara orașului. Pentru aproape 40 de ani va străbate în lung și-n lat teritoriile Imperiului, observând, descriind și scriind notițe despre diverse popoare, culturi și obiceiuri locale.
”Celebrul globe-trotter străbate pentru prima dată Banatul în armata otomană care mergea spre Oradea. Printre primele localităţi descrise se numără şi palanca Denta „… aceasta este o întăritură de formă pătrată, construită din nuiele; are dizdar şi 50 de neferi şi 211 cincizeci de neferi/apărători/, un depozit de muniţii, o geamie, un han şi câteva dughene. Grădinile sunt roditoare”. Evlyia Celebi, însoţind alte trupe otomane, ajunge la Sinersig unde vede „un sat cu 300 de case, un zeamet bine întocmit, ale cărui raiale sunt numai români. În nici o ţară nu se găsesc ca aici afine mari cât prunele”, arată cei de la muzeu.
Acelaşi Evlyia Celebi ajunge, a doua zi (iunie 1660), şi la cetatea Lugojului
„Acum este reşedinţa unui sangeacbei aparte. Are alaibei şi trei ciorbagii, pentru odele de ieniceri, o odă de topcii, o odă de gebegii, dizdar, chehaie, muhtesib, strângător de taxe… Este o cetate de lemn şi de pământ, pătrată, aşezată pe malul râului Timiş. Şanţul din jurul ei este plin cu apa râului… Cetatea are o singură poartă. Deasupra şanţului cetăţii se află un pod mobil, împodobit, care este ridicat în fiecare noapte. În cetate sunt 300 de case ale ungurilor, unele acoperite cu stuf altele cu scânduri. Cetatea interioară e de asemenea pătrată; e o cetate mică de piatră cu şanţ separat. Are o poartă de lemn care dă spre răsărit. Şi deasupra acestui şanţ se află un pod mobil. În jurul oraşului pământul este roditor, acoperit cu vii şi cu grădini. Raialele sunt toţi români. Dintre produse, sunt vestite prunele de aici, ca şi merele şi cerga albă… Zece poveri de aspri sunt vakâf pentru Mecca şi Medina şi, în fiecare an, vine trimisul ca să primească de la defterdarul Timişoarei cele 10 poveri de aspri, şi luându-le, pleacă înapoi”, aflăm de la specialiștii MNaB.
Timișoara în iunie 1660
Cea mai mare parte a informațiilor pe care le avem din perioada otomană a Timișoarei aparțin chiar cronicilor lui Evliya Çelebi.
”În vilayetul de Timişoara s-au adunat 87.000 oşteni otomani aflaţi sub comanda a 7 viziri, 20 de beilerbei, 120 de sangeacbei şi toţi sub serdarul Ali Paşa, care se îndreaptă apoi spre Transilvania, în sprijinul lui Acaţiu Bârcianu, confruntat cu revolte interne. În urma acestei campanii principatul este redus cu o treime ca suprafaţă, distrus din puncte de vedere economic şi parţial depopulat. Principatul nu-şi va mai reveni după această campanie cumplită”, mai aflăm de la muzeul timișorean.
La 400 de ani de la naşterea lui Evliya Çelebi, UNESCO a dedicat anul 2011 marelui călător otoman, care în preumblările sale a poposit şi în ţările române.
La realizarea documentării s-au folosit următoarele surse ca și bibliografie: Ioan Hațegan, Cronologia Banatului: Vilayetul de Timișoara 1552–1716, vol. II/2, Timișoara: Ed. Artpress/Banatul, 2005; Maria Holban (ed.) Călători Străini Despre Ţările Române, vol. VII, Ed. Științifică, 1968
Comentarii prin facebook