„Burnout sau epuizarea profesională reprezintă o stare de epuizare, atât fizică, cât și psihică, ce apare în special la persoanele a căror profesie implică o responsabilitate deosebită și interacțiuni frecvente cu oameni”, spune psihologul Herber Freudenberger, cel care a identificat existența acestui sindrom. Burnout-ul poate duce nu doar la epuizare emoțională, ci și fizică, depersonalizare și chiar scăderea performanțelor.
Proiectul pilot în România, cel al evaluării epuizării fizice și a stresului profesional în rândul cadrelor medicale de la Spitalului de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie „Dr. Victor Babeș” Timișoara, a fost realizat pe un eșantion de aproape 250 de angajați ai unității sanitare, ceea ce reprezintă un procent semnificativ din numărul celor care lucrează în spitalul din linia întâi a luptei cu COVID-19. Participarea la evaluare a fost voluntară și anonimă. Cei care și-au dat acordul au completat o serie de chestionare în care au răspuns la câteva întrebări. S-a avut în vedere alegerea unui eșantion reprezentativ pentru fiecare secție şi compartiment din Spitalul de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie „Dr. Victor Babeș” Timișoara.
Studiul a demonstrat că 56,37% dintre medicii, asistentele medicale, infirmierele, brancardierii şi restul personalului chestionat, au un nivel mediu sau ridicat de burnout. În ceea ce privește extenuarea emoțională, aceasta se regăsește în cazul a 55,88 la sută dintre participanții la studiu.
67,16 la sută dintre angajații Spitalului Victor Babeș au declarat că au un grad ridicat de stres, iar 64,22 resimt îngrijorare, faptul că niciodată nu au timp pentru ei, oboseală şi lipsa odihnei. Un semnal de alarmă este legat de gradul de anxietate. În urma cercetării, s-a constatat o creștere a anxietății, nivelul acesteia ajungând la 34,80 la sută.
„Studiul a arătat ceea ce, din păcate, am bănuit în momentul în care, împreună cu colegii mei, am decis să realizăm acest proiect, unic de altfel în România. Un grad ridicat de epuizare profesională, dar și personală. Ceea ce lasă urme adânci. Noi nu am putut să ne luăm prea multe zile libere în ultimul an, pentru că era nevoie de fiecare dintre noi. Cum să fi plecat când secțiile erau pline, când oamenii erau în suferință? Ne-a marcat fiecare etapă a acestei pandemii. Nu mai vorbim de gradul ridicat de afectare a calității vieții care, însă, nu este doar în spital, ci fiecare dintre noi îl simte. Studiul va fi transmis Ministerului Sănătății şi sunt convins că poate fi aplicat la orice altă unitate sanitară aflată în lupta anti COVID. De altfel, mai mulți colegi din țară ne-au cerut ajutorul și le vom pune la dispoziție studiul, dar și chestionarele, pentru a putea să realizeze și ei o analiză a stării de epuizare”, spune prof. dr. Cristian Oancea, manager Spitalul de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie „Dr. Victor Babeș” Timișoara.
În etapa a doua a proiectului, participanții la studiu au avut fie întâlniri personale, fie întâlniri de grup cu psihologul unității sanitare.
„Pe lângă datele statistice, care într-adevăr sunt îngrijorătoare, de exemplu, 9,31% la sută dintre cei chestionați au și un anumit grad de depresie. Ceea ce trebuie remarcat sunt răspunsurile la itemii cu cele mai ridicate cote: nu mă simt odihnit, mă simt la limita puterii, sunt secătuit emoțional, am prea multe lucruri de făcut. Sunt doar câteva dintre exemplele date de colegii mei. De asemenea, unii colegi au explicat că sunt marcați de numărul mare al pacienților care au pierdut lupta împotriva COVID în secția ATI, dar și de virulența cu care lovește aceste cumplit virus. Alții au evidenţiat dramatismul cazurilor pe care le-au tratat. Nu în ultimul rând, un factor important al burnout-ului este munca aproape continuă care ajunge, uneori, la 10-12 ore pe zi, dar și faptul că cei mai mulți dintre colegii mei nu reușesc să se detașeze de problemele de la spital nici acasă. Astfel se explică cotele ridicate obţinute şi remarcăm nerespectarea conceptului de echilibru ȋntre muncă şi viaţa personală” , spune Dana Biriș, psiholog clinician-psihoterapeut, Spitalul de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie „Dr. Victor Babeș” Timișoara.
În etapa a treia, s-a urmărit găsirea unor soluții pentru îmbunătățirea calității vieții, dar și a stării psihoemoționale a celor care lucrează în unitatea sanitară.
Astfel, au fost gândite, și urmează să fie puse în aplicare, o serie de măsuri care privesc acordarea unor zile libere, a concediilor de odihnă restante, dar și realizarea unor întâlniri periodice.
„Întâlnirile periodice reprezintă una dintre cele mai importante măsuri pe care vrem să le punem în aplicare în perioada imediat următoare. Este foarte important să vorbești cu oamenii, să le asculți frământările, să vezi ce îi preocupă și cum îi poți ajuta. O altă abordare o reprezintă strategiile de coping centrate pe problemă (ex: surse care sunt sau pot devenii factori stresori) şi strategii de coping centrate pe emoţii (ex: identificăm stresul perceput de către personalul din instituţia noastră, gestionarera şi controlul emoţiilor, mecanisme şi mijloace de gestionare a stresului etc.). Nu în ultimul rând, vom încerca să îi ajutăm să găsească un echilibru intre viață personală și cea profesională”, spune Dana Biriș, psiholog clinician-psihoterapeut, Spitalul de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie “Dr. Victor Babeș” Timișoara
„În același timp avem în vedere reorganizarea muncii pe fiecare compartiment astfel încât să fie redusă presiunea pe fiecare dintre colegii mei, în funcție de nevoile fiecăruia. Avem în vedere și creșterea schemei de personal. Pur și simplu suntem mult prea puțini. Ne-au ajutat și vreau să le mulțumesc rezidenților și studenților care au venit alături de noi în ultimele luni. Au lucrat atât în secția de Terapie Intensivă, cât și în zona de triaj. De asemenea, avem colegi transferați de la alte unități sanitare care au vrut să ne ajute. Cu toate acestea, există un deficit de personal pe care vom încerca în perioada următoare să îl acoperim”, spune prof. dr. Cristian Oancea, manager Spitalul de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie „Dr Victor Babeș” Timișoara.
Studiul a fost realizat în perioada februarie-martie și reprezintă o premieră în România.
Comentarii prin facebook