Cu toţi ochii aţintiţi pe noul megascandal din PNL pornit de la „păcatele tinereţii” lui Florin Cîţu, un subiect foarte important a trecut în plan secund. Unul care poate conduce chiar la pulverizarea actualei coaliţii de guvernare, o coaliţie tot mai şubrezită de la o zi la alta. Şi mă refer la opoziţia clară a USR PLUS la „noul PNDL” anunţat cu mare tam-tam de premierul Florin Cîţu. Numit de această dată programul de investiţii „Anghel Saligny”, proiectul guvernamental prevede investiţii de 50 de miliarde de lei, în următorii şase ani, pentru obiective la nivel local: drumuri, canalizări, aducţiuni apă şi cine mai ştie ce. Banii vor fi viraţi direct de guvern primarilor sau preşedinţilor de consilii judeţene fără cofinanţări din partea autorităţilor locale.
Din start, trebuie spus că programul este foarte generos şi, aparent, foarte bine venit. Suntem totuşi în secolul XXI, iar mai bine de o treime din gospodăriile din România au WC-ul în fundul grădinii, fiind din acest punct de vedere pe ultimul loc în Europa, în urma Bulgariei. Nu mai vorbesc de drumurile de pâmânt care se regăsesc pretutindeni în zona rurală.
USR PLUS îl contestă fiindcă ar fi de esenţă PSD-istă şi are o destinaţie precisă: baronii locali. Istoric vorbind, găselniţa PNDL nu este a PSD, ci a Elenei Udrea. Şi era în mod cert o afacere pentru puşculiţa partidului, firme de partid şi baroni PDL. Lumea îşi mai aminteşte de terenurile în pantă sau sălile de sport făcute în cătune unde cel mai tânăr locuitor avea 60 de ani. Nu conta sub nicio formă oportunitatea sau adresabilitatea, ci doar ca anumite firme să se umple de bani, şi implicit oamenii partidului. În timpul PSD şi al lui Liviu Dragnea, programul a fost dus pe noi culmi ale raptului din bani publici, Au apărut acele achiziţii frizând demenţa. Toalete de 100.000 de euro, becuri de 1.000 de euro, şurubul la 50 de euro. Jaf la drumul mare!
Nu mai discut de modul de alocare a fondurilor, alegerea localităţilor beneficiare fiind făcută pe criterii subiectiv-partidice, şi mai puţin obiective. Şi nu în ultimul rând, lipsa cofinanţării, lucru pe care l-a semnalat şi USR. Adică, dacă tu, primărie, vrei o investiţie, pune o parte din bani! Ceea ce e un lucru foarte corect.
Pe de altă parte e discutabil, pe modelul drobului de sare, să te împotriveşti unui program de investiţii fiindcă aprioric te aştepţi să se fure. De furat se poate fura din orice ban public, nu doar din PNDL sau cum s-o mai fi numind. Omori un proiect de dezvoltare în zona rurală doar fiindcă până acum s-a furat? Oare nu mai bine se face un mecanism transparent şi clar prin care vor fi alocaţi banii? Să fie găsite criterii obiective pentru desemnarea proiectelor? Şi, sigur, o confinanţare din partea comunităţilor locale. Şi, evident, puşi procurorii la muncă.
Am spus transparenţă? Aici ar fi o problemă. Cât timp Florin Cîţu va rămâne premier, cuvinte ca adevăr şi transparenţă ar trebui uitate la vârful guvernului. Fiindcă în scandalul din aceste zile nu e vorba de „o bere la volan”, vorba lui Rareş Bogdan (de fapt Cîţu era mangă de beat), ci de transparenţă şi adevăr. Ori dacă „noul PNDL” se bazează pe „transparenţa” lui Cîţu, deja e sortit eşecului. Fiindcă, din acest punct de vedere, premierul este total compromis şi nu mai poate avea nicio autoritate. Iar dacă PNL îl va alege pe Cîţu preşedinte va trebui, la rândul său, să uite de transparenţă şi adevăr. Care ar fi antonimele? Opacitate şi minciună.
Comentarii prin facebook