“Bă, noi am venit să vă ajutăm, că aţi scăzut sub 15% în sondaje şi Iohannis are sub 12!”. Exact aşa s-a adresat deputatul miliţian sindicalist PSD-ist, Dumitru Coarnă, într-un studio de televiziune, deputatului PNL Daniel Constantin. Acesta din urmă a înghiţit în sec, neavând nicio reacţie la apelativul umilitor, poate şi de teama ghiolbăniei preopinentului său, un antivaccinist convins, de stirpea lui Şoşoacă. Acest episod este doar o piesă dintr-un puzzle mai mare, în care PSD-ul a ajuns să umilească PNL-ul pe oriunde îl prinde.
“Marcele, dă-ne şi nouă un minister, oricare”, se umilea, zilele trecute, şi Rareş Bogdan în faţa preşedintelui PSD, Marcel Ciolacu. Şi nu a primit nimic, concluzia acestor negocieri fiind trasă de un alt liberal: “Ne întoarcem acasă cu palma în fund, iar ne-au păcălit ăştia de la PSD!”. Acesta este PNL acum: un partid (dacă se mai poate numi aşa) umilit, păcălit şi încălecat de PSD. Vorba lui CTP, poate ar trebui să fie şi absorbit de PSD, ca lucrurile să fie clare pentru toată lumea.
Puţină întoarcere în timp. Pe 1 septembrie, Florin Cîţu era premier şi se îndrepta în marş, având în spate “echipa câştigătoare”, spre obţinerea preşedinţiei partidului. PNL era vioara întâi în guvern, având mai multe ministere importante, în afara funcţiei de premier. Ce o fi fost în mintea lui e greu de spus, dar în seara aceleiaşi zile, manelistul care se laudă că e rocker a jucat la barbut viitorul guvernului, provocând ieşirea USR din executiv. Sau o fi pus pariu cu cineva, mizând pe faptul că USR acceptă orice fel de umilinţă fără să reacţioneze. Au urmat aproape trei luni de criză, care s-au adăugat lunilor de campanie electorală din interiorul PNL, perioadă în care România a fost pusă pe hold.
Ce s-a ales de PNL, cu câteva zile înainte de învestirea unui nou guvern? Preşedintele partidului a pierdut funcţia de premier, funcţie în care a fost desemnat un om nou în PNL şi cu foarte mici legături cu liberalismul. O fi Nicolae Ciucă “băiat fain”, dar milităria nu are nimic în comun cu liberalismul autentic. PNL a pierdut ministerele de Finanțe, Muncă, Apărare, Agricultură, Cultură plus Secretariatul General al Guvernului, transformat în minister. A mai pierdut şi 13 posturi de secretar de stat şi şase prefecţi. Nu a reuşit să obţină nici Dezvoltarea, nici Transporturile. Iar, cel mai grav, a pierdut la greu electorat, prin cumetria cu PSD. E clar, având astfel de “realizări” într-un timp atât de scurt, “echipa câştigătoare” ar trebui să prindă un loc în primele pagini în orice “antologie a prostiei”. Fiindcă numai de o prostie strigătoare la cer poate fi vorba aici.
Cu toate acestea, pe 19 noiembrie, Florin Cîţu afirma că e o “mare victorie” faptul că PNL, partid mai mic, va da primul premier în rotaţia cu PSD. Probabil şi-a dat seama şi el că o astfel de declaraţie, pe lângă etalarea prostiei plenare, ar trebui să te ducă la un cabinet specializat, dacă nu direct la spital, iar a doua zi, pe 20 noiembrie, la ora negocierilor între liderii PSD şi PNL, Florin Cîţu era singur pe o terasă. O imagine emblematică, amintind de cea în care Ludovic Orban era lăsat singur pe scaun la Cluj de “echipa câştigătoare”.
E celebră expresia “victorie à la Pirus”, dar fostul rege al Epirului chiar câştigase o bătălie, e drept, cu mari costuri, lucru care l-a făcut să exclame, potrivit legendei: „Încă o victorie ca asta și suntem terminați”. Ce a câştigat PNL? Am enumerat mai sus. Luni, în timp ce la PSD era sărbătoare, iar Marcel Ciolacu era felicitat pentru rezultatul negocierilor, la PNL era priveghi cu “strigături”. „Bravo, Marcele! Ai luat și banii din pieptul mortului”, l-a felicitat Olguţa Vasilescu pe Ciolacu, “mortul” nefiind altcineva decât PNL-ul. În schimb, membri ai “echipei câştigătoare”, precum Rareş Bogdan, Alina Gorghiu sau Robert Sighiartău (rămaşi fără portofolii în noul guvern) au sărit pe Cîţu. Raluca Turcan i-a cerut demisia, strigând că nu mai sunt bani de pensii. Foarte mulţi lideri din teritoriu au boicotat şedinţa.
De fapt, PNL nu mai este un partid, ci o adunătură de găşti care se luptă fiecare cu fiecare. Nici “echipa câştigătoare” nu mai există. Din aceasta, unii au câştigat o ciosvârtă la negocieri şi sunt mulţumiţi pe “persoană fizică”, alţii au rămas fără niciun oscior. Partidul este total destructurat. În mod clar, nu va trece o jumătate de an şi va fi convocat un nou congres pentru alegerea unui alt preşedinte. Poate prea târziu în debandada cronică din partid. O altă “victorie à la Cîţu”.
Comentarii prin facebook