Cu vreo trei zile înainte de Paşte, subprefectul Ovidiu Drăgănescu a dat iama în piaţa Badea Cârţan, acolo unde a “descoperit” un adevărat “cartel” al vânzătorilor de miei. De unde această concluzie? Fiindcă toţi crescătorii puneau mieii la vânzare la exact acelaşi preţ: 50 de lei. Între noi fie vorba, dacă Drăgănescu ar frecventa pieţele agro-alimentare, inclusiv cea volantă, a producătorilor, de la stadion, ar putea fi stupefiat că nu doar vânzătorii de miei se organizează în “carteluri”, dar şi producătorii de cartofi, ridichi roşii, ceapă verde, salată verde etc. Fiindcă în orice piaţă sunt preţuri similare sau diferenţe infime la acelaşi produs.
Al doilea motiv pentru care Drăgănescu a ajuns la concluzia “cartelizării” pieţei este că în alte localităţi preţul la kilogramul de miel ar fi mult mai mic, dând şi câteva exemple: Sibiu – 45 de lei: Turnu Severin – 35 şi Bucureşti – 39,9 lei. În privinţa Bucureştiului, am văzut chiar la Antena 3, televiziune implicată în “lupta” cu “speculanţii”, că preţul ar fi 60 de lei de fapt. Dar e un amănunt. Nu insist aici, dar numai în comunism erau aceleeaşi preţuri la un produs în toate oraşele. Poate nici atunci. Ieşirea lui Drăgănescu, pe care îl consider totuşi unul dintre puţinii liberali din PNL Timiş, a avut o componentă politică locală, el atacând societatea Pieţe SA fiindcă nu ia măsuri împotriva “cartelului”. Pe de altă parte, ea se înscrie într-o campanie naţională a Guvernului de luptă cu “speculanţii”. Chiar a fost un timing perfect, în aceeaşi zi premierul Nicolae Ciucă solicitând instituţiilor statului să vegheze împotriva speculei din pieţe. Fiindcă “vinovaţi” de creşterea preţurilor la alimente nu sunt nicidecum guvernanţii rămaşi fără soluţii în faţa exploziei preţurilor la carburanţi şi gaze, ci ţăranii care refuză să-şi vândă în pierdere produsele.
”Am primit mai multe întrebări legate de prețuri, discuții legate de prețurile la produsele pe care cetățenii le preferă, le cumpără în aceste zile. Am văzut și partea aceasta de escaladare a prețurilor la anumite produse, am discutat cu instituțiile de linie, astfel încât prin ANSVSA, prin Autoritatea de Protecție a Consumatorului, să veghem astfel încât să se evite specula și cetățenii să beneficieze de prețul corect al produselor”, a declarat Ciucă cu trei zile înainte de Paşte. Care o fi “preţul corect” al unui produs într-o economie de piaţă, preţ care se reglează prin cerere şi ofertă? Poate proaspătul preşedinte al unui partid pretins liberal ar trebui să explice, altfel decât prin comenzi marca Moş Teacă.
Culmea, cu două zile înainte, ministrul Agriculturii, PSD-istul Adrian Chesnoiu, a explicat că statul nu poate pedepsi așa-numita speculă care era incriminată doar în perioada comunistă. Şi a făcut-o taman la Antena 3, când era chestionat de ce statul nu intervine pentru a scădea preţul kilogramului de miel de la 60 de lei, cât era în pieţe. Oarecum pe aceeaşi linie a fost şi o declaraţie a lui Flavius Nicoară (PNL), şeful DSVSA Timiş, referitoare la mieii din Badea Cârţan: „E ciudat. Preţul la miel în Timişoara e cam la fel. Tot ce e miel pe piaţă provine de la cele două abatoare autorizate (…) Noi la preţ nu putem interveni. Din experienţa mea, de fost comisar la Protecţia Consumatorului, nici Protecţia Consumatorului nu poate să reglementeze preţul”.
De fapt, ce avem aici? O campanie populistă, demarată de la vârful Guvernului, cu reţete din propaganda comunistă, mai ales din anii 50. Campanie în care locul Scînteii a fost luat de maşinăriile propagandistice Antena3 şi RTV. Respectiv, se identifică “duşmani ai poporului”, din cauza cărora în România nu curge lapte şi miere ieftine ca braga. Exact, e vorba de “speculanţi”, asociaţi sau nu în “carteluri”, precum vânzătorii de miei din Piaţa Cârţan. Altfel, nu din cauza guvernanţilor au explodat preţurile la carburanţi şi gaze, preţuri care se repercutează direct în costul tuturor produselor, nu doar agricole. Sigur, astfel de creşteri ale preţurilor au avut loc în toate ţările, dar în alte zări nu se umblă după “speculanţi”, ci se caută cauzele. Şi s-au luat şi măsuri, precum reducerea TVA-ului sau accizelor. La noi nu se umblă la cauză, ci se urlă populist la efecte.
Nu cu mult timp în urmă, PSD prin vocea lui Marcel Ciolacu, tot cerea o plafonare a preţurilor la alimente. Se pare că şi Colacu a înţeles, mai greu, dar i s-o fi desenat de mai multe ori, că o astfel de măsură ar conduce la scăderea producţiei agricole, penurie de produse şi, pe viitor, la un colaps în toată economia. Aşa că guvernanţii au trecut de la plafonare la discursul găunos privind speculanţii, cei care sug “sângele poporului”. Curat liberalism de piaţă!
Comentarii prin facebook