M-am săturat să tot scriu despre păcăleala în care s-a băgat Dominic Fritz când a ajuns primar, încercând să schimbe aparatul și funcționărimea „la bucată” într-o țară în care legislația e frate cu bugetarul mai ceva ca românul cu pădurea netăiată. La Chiș Culiță, directorul tehnic supermeșter, nu mai zic nimic. Acolo aproape că Fritz n-avea nicio șansă la cum e astăzi legea. Era evident că mutarea venea ca urmare a shimbărilor politice, de mentalitate, meritocrație au ba, nu mai contează, de după venirea USR la conducerea municipalității, iar instanțele s-au bucurat să constate asta.
Apoi cu șeful de la filarmonică era mai la limită, domnul Gârboni. Omul a dat concurs, dar a fost notat prost. Defecțiuni la comisie, nu îmi e foarte clar, dar și acolo administrația timișoreană parcă a făcut invitație „păgubitului” să atace la domnii și doamnele judecător. Dar la Dorel Cojan, șeful poliției locale, fostul milițian – Doamne iartă-mă, că nu pot si-i zic altfel! – ce mai era de inventat? Omul a stat oricum peste orice limită de bun simț administrativ într-un provizorat demn de o dictatură mai bună, cu postul nescos la concurs de administrația Robu, special pentru a provoca acestuia sentimentul îndatorării și servilismului în raport cu fostul primar și echipa sa.
A venit Dominic Fritz și a organizat primul concurs la Poliția Locală Timișoara după 2014, când directoratul a fost atribuit de Nicolae Robu lui Dorel Cojan interimar. După șapte ani tot „în probe”, la șefia PLT a venit directorul Atilla Hajdu, de data asta prin concurs. Nu mă pricep dacă noul director e bun meșter în ordinea publică, dacă e userist progresist sau doar trage bine cu pistolul, dacă e prea milităros sau dezvoltă acest serviciu după normele civile europene, asta să o judece colegii mei, ziariștii, dar omul a luat un concurs și aici cam se încheia subiectul.
Nu și pentru Dorel Cojan. Deși e pensionar „special” din miliție și poliția națională, apoi cu ceva vechime la „locală”, omul n-ar fi plecat acasă să plimbe nepoțeii nici dacă l-ai fi picurat cu ceară peste cozorocul „cașchetei”. A invocat legea că are dreptul să lucreze până la 70 de ani ca bun bugetar ce este, dar n-am auzit să-și arate setea de concurs, să se ia la trântă cu un candidat mai tânăr, cu foaia albă pe masă, răspunzând la întrebări.
Nu, până să-i dea justiția sentința favorabilă de reangajare pe postul de director la PLT, mergea prin cartiere ca ultimul boactăr să dea amenzi la reclamații precum cea din cartierul Blașcovici, unde un cocoș cânta prea tare și prea de dimineață. Păi nu de aia ați ieșit, domnule Cojan, la pensie la o frumoasă vârstă nu mult peste 50 de ani? Că legea vă respecta contribuția dumneavoastră de milițian și polițist la bunul mers al societății, da! Și că obosit fiind, nu mai puteți face treaba asta multă vreme cu același randament. Așa a fost, vă spun eu, de aia v-a umplut de bani statul așa de tânăr.
Acum revine la șefie, cu despăgubiri pentru perioada când se plimba pe străzi să amendeze proprietarii de cocoși. Așa este legea în România. Făcută special ala de către unii mai profitori ai clasei politice, astfel încât să câștige cine trebuie în orice situație. Aș întreba legiuitorul și judecătorul ce trebuie să fac eu acum, ca și contribuabil. Trebuie să plătesc un director de poliție locală care nu și-a validat capacitățile profesionale printr- un concurs? De ce trebuie să facem noi, ceilalți, treaba asta pentru domnul Cojan? E neam cu tata?
Mai patru ani? Pe bune? Dar de ce-o fi ieșit la pensie domnul Cojan de la prima dragoste a sa profesională? Cea de milițian-polițist? De ce nu s-a agățat de aia până la 70 de ani? Păi, ce, e prost? Nu e prost, e doar șmecher! A făcut ce-ar face orice judecător onorabil, ar ieși la pensie pe bani mulți și după aia s-ar duce în avocatură, nu să amendeze cocoșii melodioși. La urma urmelor, de ce să trăiască omul cu „numai” 2.000 de euro, când poate face pe șeful pentru vreo cinci-șase „bătrâne”?
P.S. Dacă tot trăim la mișto în țara asta, domnule director prin concurs al Poliției Locale Timiș, Atilla Hajdu, aș zice să încercați o plângere la dl. Csaba Asztalos, la Consiliul Național pentru Combaterea Discrimininării.
Comentarii prin facebook