Gest inedit, preşedintele PSD Timiş, Alfred Simonis, a anunţat ieri că social-democraţii vor demara o serie de proteste împotriva omologului său liberal Alin Nica. Nu, nu este începutul unui război, este o continuare a unuia care se anunţă extrem de palpitant, fie şi pentru faptul că sunt implicaţi doi colegi de alianţă guvernamentală. Dacă pentru Primăria Timişoara fotografia momentului arată că în 2024 se va reedita duelul între Dominic Fritz şi Nicolae Robu, de această dată cu roluri schimbate, pentru preşedinţia CJ Timiş se prefigurează un duel poate şi mai spectaculos. Iar spre deosebire de primărie, acesta va avea o foarte mare încărcătură politică, fiindcă aproape sigur se vor confrunta Alin Nica şi Alfred Simonis, respectiv preşedinţii judeţeni ai principalelor două partide, PNL şi PSD. Cu toate că a câştigat în Timiş ultimele alegeri, parlamentarele din 2020, nu cred că, cel puţin în acest moment, USR poate revendica unul din primele două locuri la nivel judeţean.
Din start trebuie spus că ipoteza lansată din laboratoare bucureştene privind candidaturi comune PNL-PSD în municipiile de judeţ cu primari USR, este foarte puţin probabilă în Timiş/Timişoara. În primul rând fiindcă la nivel local atât PNL, cât şi PSD îşi doresc candidaţi la Consiliul Judeţean, iar nu la Primărie. (Candidaturi comune înseamnă ca un partid să dea candidatul la preşedinţia CJ Timiş, celălalt la Primăria Timişoara.) În al doilea rând, rivalitatea dintre Nica şi Simonis a atins cote de conflict personal, transcendând lupta politică.
Nu-i un mare secret, la fel ca în ultimele trei decenii, pentru PSD Primăria Timişoara nu reprezintă o miză reală, acolo intrând în joc din spirit olimpic, „important e să participi”. În schimb, Consiliul Judeţean e o miză foarte importantă, PSD-ul deţinând conducerea instituţiei în trei mandate: 2000-2004, 2012-2016 şi 2016 – 2020; atenţie cu… cinci preşedinţi. Dacă pentru primărie la PSD se vehiculează candidaturile prefectului Mihai Ritivoiu sau a subprefectului Sorin Ionescu, la Consiliul Judeţean, semioficial se discută de senatorii Sebastian Răducanu şi Eugen Dogariu. Se pare însă că nu va fi niciunul dintre cei doi, toate indiciile conducând spre Alfred Simonis. Motiv pentru care între Simonis şi Nica, actualul titular al postului, a început de ceva timp un război, atât la suprafaţă, cât mai ales în culise. De exemplu, „Afacerea Dubai”, în care Nica fost prins cu pantalonii în vine pe motiv de „Borsetă”, ar fost regizată de Simonis, sunt convinşi PNL-iştii.
Care ar fi avantajele şi dezavantajele celor doi? Şi o să mă opresc doar la câteva, fiindcă ar fi multe de scris aici. Pe lîngă faptul că e în funcţie, Alin Nica are marele avantaj al numărului de primării conduse de PNL-işti, dar şi al mărimii acestora. Este vorba de 50 de primării (am adăugat aici şi Girocul) dintre care un municipiu, şapte oraşe şi mai multe comune periurbane. Plus stă mai bine pe Timişoara. PSD are 37 de primării, dintre care doar un singur oraş. Pe de altă parte, Nica se confruntă cu o mare dizidenţă în filială, nu mai puţin de 18 primari semnând o scrisoare prin care solicită schimbarea lui din funcţia de preşedinte al PNL Timiş. Spre deosebire de Nica, Simonis are întreaga filială fidelizată. Asta şi fiindcă la negocierea instituţiilor deconcentrate Simonis l-a dominat clar pe Nica, obţinând „partea leului”. Un alt avantaj al lui Nica ar fi chiar electoratul din Timiş, considerat mai „de dreapta”, deşi nu ştiu dacă termenul este foarte corect.
În schimb, Simonis are un avantaj clar în ceea ce priveşte sprijinul la nivelul Guvernului şi Parlamentului, chit că avem un premier PNL, iar Nica este vicepreşedinte naţional al partidului. (Aici mă repet, dar dacă întrebi lumea pe stradă, cei mai mulţi oameni îl consideră pe Nicolae Ciucă PSD-ist.) De exemplu, PNL Timiş nu mai are niciun reprezentant în structurile guvernului, după demiterea lui Bogdan Ghelbere din funcţia de secretar general adjunct al Guvernului. O demitere de care, spun surse PSD-iste, Simonis nu ar fi străin. „Nici nu se pune în discuție schimbarea lui Ghelbere din funcție”, spunea Nica la finalul lui septembrie. Iată că s-a pus!
Tot Simonis a reuşit să mute din visteria Consiliului Judeţean în cea a Ministerului Culturii suma de bani prevăzută pentru promovarea evenimentului Timişoara Capitală Culturală. Şi tot Simonis a adus mai mulţi bani prin Programul Anghel Saligny primăriilor PSD-.iste. De altfel, acest program a fost unul din cauzele războiului din interiorul PNL.
Una peste alta, fiindcă atuurile lui Nica sunt mai de proximitate, dacă pot să spun aşa, pare a avea un uşor avantaj. Pare. De menţionat că ambii sunt extrem de optimişti vizavi de victoriile lor, pe surse fiind vehiculate tot felul de sondaje cu cifre extrem de contradictorii.
Interesant de spus şi care au fost ultimele mutări de pe tabla acestei bătălii, Nica a mutat primul şi l-a scos din joc pe amintitul „Borsetă” (Iosif Nicoară), pe care l-a trimis din funcţia de şef de cabinet într-un post mai puţin vizibil. Nica mai are însă doi oameni care-i crează extrem de mari probleme în partid şi Consiliul Judeţean. Mă refer la Dănuţ Groza, secretarul general al PNL Timiş, care a iritat foarte mulţi primari, respectiv Marian C. Vasile, administratorul judeţului, care calcă pe nervi pe mai toţi angajaţii instituţiei. PSD a replicat, recuperîndu-l pe Flavius Iepan, fost consilier personal al lui Nica, fost şofer al lui Constantin Ostaficiuc, iar şi mai înainte angajat SRI. PSD-iştii speră că vor primi prin Iepan informaţii din interiorul PNL. Până atunci însă, ca orice securist, Iepan împrăştie un zvon mizerabil despre Nica. Fiindcă oricum mai mult nu-l duce capul…
Comentarii prin facebook