George Simion a comis-o din nou, intrând ca prin brânză în Ministerul Energiei, ocupând sala de conferinţe şi obligându-l pe ministru Virgil Popescu să-şi amâne conferinţa de presă. De fapt, nimic din comportamentul şi faptele acestui individ nu mai miră. Mai grav este că începem să nu ne mai mire nici comportamentul defensiv al instituţiilor statului care ar trebui să blocheze în faşă astfel de derapaje. Şi nu o fac, fie dintr-o timiditate exagerată fie, mai grav, ar putea ca unii din aceste instituţii să fie de acord cu specimenul extras din galerie şi pus să scoată la suprafaţă tot ce-i mai primitiv în români.
Şi nu poţi să nu observi că, atât Simion, câ şi ciracii lui AUR-işti, au apelat nu de puţine ori în ultimii doi la recuzita şi instrumentele Batalioanelor de asalt (sau „cămăşile brune”) care au avut o contribuţie însemnată la ascensiunea lui Adolf Hitler. Să ne amintim de asaltul împotriva parlamentului din iarna trecută, pătrunderea în Primăria Timişoara, mitinguri cu tot felul de scandaluri, înjurături şi îmbrânceli în parlament etc. Şi mai niciodată fără consecinţe. Simion îşi vede în continuare de circul lui ambulant în admiraţia unei (prea) consistente părţi a electoratului român, dacă ne uităm peste sondaje.
Am văzut la unii comentatori, scuzându-l pe Simion, aserţiuni de genul că şi protestul este un semn al democraţiei. Protestul este un semn al democraţiei, dar ce face Simion şi gloata sa nu înseamnă protest. Cum nu e protest nici să intri peste un ministru, cât ar fi de urât Virgil Popescu. Din contră, astfel de acţiuni vor să slăbească democraţia, aşa cum făceau „cămăşile brune”. Sigur, e o exagerare să fac comparaţie până la indigo între bandele AUR-iste şi batalioane, discut doar de un anume gen de comportament. Şi ar mai fi ceva.
În 1934, în celebra „noapte a cuţitelor lungi” Hitler a anihilat total Batalioanele de asalt, toţi liderii grupării, în frunte cu Ernst Röhm, fiind asasinaţi. „Cămăşile brune” nu-şi mai aveau rostul. Dacă tot se spune că istoria se repetă, mă întreb dacă şi când păpuşarii marionetei Simion se vor dispensa de el.
Dar cine ar putea fi aceşti păpuşari ai lui Simion, fiindcă este clar că e tras de sfori? După o ultimă declaraţie a sa privind stoparea finanţării Republicii Moldova, toată lumea se uită spre Moscova. De fapt, Kremlinul a fost un fir roşu în întreaga poveste a partidului, inclusiv dacă ne uităm la atitudinea vizavi de războiul din Ucraina. Ar mai putrea fi securiştii naţionalişti (nu ştiu dacă nu am făcut aici pleonasm), care se împotrivesc modernizării şi occidentalizării României. Sigur, şi PSD-ului, chiar dacă a pierdut electorat la AUR, i-ar conveni un Simion cât de cât puternic în 2024, în speranţa reeditării unei finale de genul Ion Iliescu vs Vadim Tudor. Puţin probabil totuşi, aceasta însemnând o întoarcere în timp de aproape un sfert de secol.
Comentarii prin facebook