Puterea din întuneric a „Doctorului” Bode

Lucian Bode, ministrul de Interne al României, adică şefu’ suprem a ălora care trebuie să prindă hoţii, a fost prins la furat. N-a furat nici oul, nici boul (evident, n-avem de unde şti asta, dar n-a fost prins), ci un doctorat. (Un „mizilic” după mulţi români.) O spune Comisia de Etică a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj. Sigur, fără să fii un adept al lui Lombroso, dar poate realiza oricine doar uitându-se la moaca lui, că omul ăsta n-are cum să facă o teză de doctorat. (Da, nu e corect politic să judeci un om după înfăţişare, dar cînd spun „moacă” mă refer şi la mimică, la limbaj nonverbal, atitudine etc.)  Iar dacă chiar trebuie empirizată chestiunea, în loc de comiţii şi comitete, trebuia pus să scrie o frază după dictare, eventual din teza de doctorat pe care ar fi scris-o. Iar dacă reuşea, îl lăsai cu titlul de doctor, că unde merge mia, meargă şi suta! Doar în România un individ submediocru intelectual, precum Gabriel Oprea, a fost coordonator de doctorate.

Dar sunt sigur că nu reuşea, având în vedere modul în care se exprimă. (Şi iar îmi aduc aminte de Oprea!) Ştergându-se la dos cu concluzia Comisiei de Etică a UBB, Bode, precum şeful său de guvern şi partid (aici sund dubii care e şeful adevărat), s-a adresa justiţiei. Iar ştie tot românul ce înseamnă justiţia din România, una în care sentinţele se tranzacţionează ca la tarabă pe bani, influenţe politice, cumetrii etc. (Să mă ierte judecătorii cinstiţi, dar şi ei ştiu asta.)  De exemplu, Nicu Ciucă şi-a rezolvat problema prin metoda „coperta” cu un judecător aflat în siajul PNL. Aşa că, să fim serioşi, cine se aşteaptă ca în justiţie să fie confirmat plagiatul e naiv sau n-a trăit în România în ultimii 33 de ani. Asta dincolo de faptul că nu înţeleg cum un judecător se poate substitui unei comisii de specialişti în analizarea unei teze de doctorat. Mai înţelegeam dacă lucrarea era din domeniul juridic, dar teza lui Bode se referă la securitatea energetică a României. Nu râdeţi, e pe bune, dacă o aplicam nu mai aveam criza de acum din domeniu!

După apariţia deciziei UBB, am văzut multe comentarii privind ipotetica demisie a lui Bode. Mai ales că, într-o scurtă perioadă de timp şi-a trecut în „palmares” şi eşecul Schengen, dar şi mai puţin mediatizatul (banii PNL au uns rotiţele) caz al smardoiului de femei, Silviu Mănăstire, adus în partid de Bode, cei doi fiind şi prieteni. Dar, nu, „Doctorul” nu va demisiona nici din guvern, şi mai ales din partid. Aşa cum îl vedeţi, schimonosindu-se, bâlbâindu-se, căutându-şi cuvinte prin buzunare, Bode e momentan vioara întâi în PNL. Ciucă e de faţadă, iar dacă „rotativa” se va produce, cel mai probabil va avea soarta lui Orban şi Cîţu.

De unde atâta putere la Bode? Obscur sindicalist, el a intrat pe sub pielea grupului PDL de la Cluj printr-un servilism cu accente patologice. Spre Bucureşti a urcat printr-o excelentă dexteriate în manipularea genţilor, poşetelor sau scamelor Elenei Udrea. Dexteritate pe care şi-a exersat-o ulterior şi cu alţii. Astfel că a ajuns un adevărat „renascentist” al guvernării, în CV-ul lui figurând şi portofoliile de la Economie, Transporturilor, chiar Justiţie pentru trei luni, după expulzarea USR de la guvernare. Sigur, mulţi ar spune că pare a fi un experiment politico-sociologic, „Cum să faci din tractorist ministru”.

Experiment reuşit. Iar la întrebarea de unde e atâta putere, pare să fie tot mai reală legenda potrivit căreia Bode a ieşit de sub tutela celor de la Cluj, făcând parte dintr-un „grup la sălăjenilor”. Cu cine? Cu Eduard Hellvig şi Crin Bologa, toţi trei fiind din Sălaj. Adică Internele, SRI şi DNA, cele mai tari instituţii de forţă din România. Grupare care devine tot mai puternică, cu cât, intrat în ultimii doi ani de mandat, Klaus Iohannis devine tot mai irelevant. Ca să nu spun că în subordinea MI se află cel mai odios serviciu secret, încă de la înfiinţare, DGPI (fost „doi şi un sfert”). Care mai degrabă e o poliţie politică, un Gestapo, care şi-a depăşit de mult atribuţiile legale. (Vă invit să vizionaţi excelenta investigaţie Recorder. Într-o ţară nebananieră, în urma investigaţiei, serviciul ar trebui dacă nu desfiinţat, cel puţin reclădit din temelii.)

Cel mai longeviv şef al acestei DGPI (care a avut mai multe denumiri de-a lungul timpului) a fost un anume Virgil „Vulpea” Ardelean. Exact, tot din Sălaj! (În treacăt spus şi Virgil Măgureanu este originar tot dintr-un sat din Sălaj, care a trecut după ultima organizare administrarivă la judeţul Satu Mare). Că Bode este doar marioneta acestei încrengături pare evident, având în vedere capacităţile sale intelectuale dovedite. Că „marioneta” unei zone sulfuroase a ajuns să conducă PNL e treaba celor care încă se mai cred liberali. Uitaţi-vă la ei şi acum cât de „liberali” sunt, că unul nu scoate un scâncet la ditamai scandalul în care i-a îngropat Bode. Oare de cine le e frică, de Bode sau de DGPI?