Dilema multor români despre motivul pentru care fostul ministru băsescian Elena Udrea ar fi făcut acte de corupție a fost lămurit în preajma anului noi chiar de către încarcerată, într-o postare pe Facebook: „La intrebarea stupida pe care tot am auzit-o: De ce a furat daca stia ca are copiii care vor suferii? O sa dau doua raspunsuri: 1. aproape toate mamele au incalcat legea pentru copiii lor; 2. sa ridice piatra cine crede ca nu a incalcat legea niciodata sau ca in anumite conditii nu ar incalca-o”.
Nu zăbovim prea mult asupra unor greșeli de gramaticale, căci în pușcărie nu se scriu postări pe Facebook, ci cărți adevărate contra zile spre „liberare”. Nici asupra faptului că la momentul marilor cazuri penale la care a pus umărul și Elena Udrea, doamna ministru nu avea „copiii”, ca să ne arate noua acuma obrazul că ridicăm piatra la dumneaei, când și noi, tații, am fi făcut același lucru. Nu, aș fi vrut să remarc faptul că femeia recunoaște că a furat.
Nu mai spune că Oculta a pedepsit-o pentru că a fost prea cinstită într-un regim corupt, nu mai spune că este victima Statului Paralel sau a răzbunării pe fostul președinte Traian Băsescu, ci pur și simplu aruncă un „ba pe-a mă-tii” de parcă nu toate mamele ar fura pentru a asigura viitorul copiilor lor. Ceea ce este un lucru bun, căci mărturisirea păcatelor este un pas spre izbăvire, dar și unul rar în politica românească.
Doar că în postarea pe Facebook, Elena Udrea nu asta a vrut să facă, să recunoască faptele, ci să povestească dramele mamelor ca ea care au furat să dea la „copiii”. Să știm și noi cum aude dânsa plânsul de mamă și cum simte durerea îndepărtării de copil în aceste momente curate de sărbătoare, când comisiile din penitenciare nu le dau lor zile libere pentru a petrece acasă, lângă banii strânși pe copil, sărbătorile creștinești de iarnă, poate, să mai facă un copil.
Interesantă este însă schema pe care o mamă infractoare o propune societății românești. Și nu numai la femei ministru, femei întemnițate pentru păcate în politică. Vă imaginați că și Adrian Năstase cu trofeul calității sau cu cadourile din China putea să zică același lucru, că a strâns bani pentru Andrei, de pildă. Sau dacă era prins cu ceva la Bechtell ori la privatizarea OMV, nu îl înțelegea lumea zicând că a pus un miliard de euro deoparte pentru ăla micu?
Paradoxal, această logică dementă e cât p-aci să prindă în societatea românească atât de dispusă să accepte furtul din avutul public, căci, vorba aia, „n-a dat în cap la nimeni”. Nici nu mai contează că a luat bani din taxe și i-a dat copilului într-un cont din Bahamas, poate, ci se reține cât mult bine a făcut inculpatul pentru poporul său în schimbul acestui truc cu banul public. Dacă a făcut ceva ilegal, nici nu mai contează.
Comentarii prin facebook