O ştire recentă, care n-a fost mult mediatizată şi aparent banală într-o ţară cu atâtea probleme mi-a produs un imens gust amar şi o oarecare revoltă interioară. Da, într-o ţară cangrenată de ticăloşie, corupţie, minciună, hoţie, impostură, ipocrizie, plagiate, ajungi să oboseşti să te mai revolţi, atingi o anume alienare şi e greu să te mai facă ceva să te înfurii. Şi, totuşi, mi s-a întâmplat cu această ştire.
Pe scurt, un poliţist rutierist din Vaslui a amendat doi pensionari, cu 195 de lei fiecare, pentru că ar fi traversat neregulamentar o stradă. Putea să le dea şi avertisment, potrivit legii, dar omul şi-a arătat puterea şi a tăiat amenda. Cei doi pensionari s-au dus la comandantul poliţiei şi s-au plâns că nu au bani, au promis că nu vor mai face aşa ceva şi s-au rugat ca amenda să fie schimbată cu un avertisment. Împresionat, comandantul îi solicită şefului de la Rutieră să rezolve situaţia. Acesta din urmă discută cu agentul, care schimbă procesul verbal în avertisment, dar face şi o plângere la DNA. Procurorii anticorupţie deschid dosar penal, iar în cele din urmă fostul şef al Poliţiei Vaslui a fost condamnat la trei ani de închisoare. Cu executare, fiindcă anunţase că refuză să facă muncă în folosul comunităţii.
Aşadar, ce avem aici? Într-o ţară în care beizadelele de bani gata fac, noapte de noapte, „liniuţe” în marile oraşe, fără să fie deranjate de nimeni, un rutierist amendează doi nevoiaşi pentru o infracţiune minoră. Probabil ca să-şi admire muşchii în oglindă şi să-şi facă planul de amenzi. Un procuror DNA a descoperit cazul vieţii sale şi deschide un dosar penal unui poliţist care a dat semne de umanitate. Aici e marea corupţie din România, după cea a chelnerilor şi a „naşilor” de tren! În fine, fiindcă în România nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită, se găseşte şi un judecător să-l bage după gratii pe singul OM din această poveste. Sigur, probabil o fi în litera legii, dar spiritul legii mai contează?
Asta e justiţia în România, în care doar cei care fură oul ajung la închisoare, iar cei care fură boul ajung să facă legi. Marii corupţi sunt apăraţi de legiuitori, CCR, CSM, cu tot cu miliardele de euro furate. Şi nimănui nu-i pasă. Apropo, chiar în aceste zile se împlinesc şase ani de la OUG 13, iar lucrurile sunt chiar mai rele decât atunci. Ministrul Justiţiei „ştie” o sentinţă înainte ca aceasta să fie dată, apoi se întâlneşte cu o judecătoare din completul care trebuie să se pronunţe în speţa respectivă. Nu mai deranjează pe nimeni, orice simţ al revoltei este atrofiat. „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”, e cea mai proastă glumă din Constituţie, atâta timp cât în mâinile unor indivizi care fiecare cumulează câte două-trei pensii speciale stă atât de arzătoarea problemă a pensiilor speciale. Da, mă refer la cei din CCR, care poate n-ar trebui să se pronunţe în această speţă, având un interes patrimonial imediat. Aşa cum un consilier local nu are voie să voteze o hotărâre în care are un anume interes.
Dar nu ne mai pasă şi devenim părtaşi la toate acestea. Cu atât mai mult cu cât folosim dreptul de vot ca să alegem primari pe patternul „ştim că-i hoţ, dar a mai făcut ceva”. Sau votând sclipiciuri şi zorzoane în locul proiectelor de anduranţă. Şi nu va fi mai bine, cât timp vom vota hoţii, ştiind că sunt hoţi; cât timp vom vota impostorii, ştiind că sunt impostori; cât timp vom vota corupţii, ştiind că sunt corupţi; cât timp vom vota mincinoşii, ştiind că sunt mincinoşi; cât timp vom vota ticăloşii, ştiind că sunt ticăloşi; cât timp vom vota plagiatorii, ştiind că sunt plagiatori. De fapt, această ultimă chestiune e de „acord fin” pe prea puţini îi interesează.
Într-o ţară în care ne-am pierdut orice urmă de solidariate (cu excepţia grupărilor mafiote), nu mai vorbesc de spirit de revoltă, un om ajunge la puşcărie fiindcă a arătat umanitate. Nu e fragment din Camus, nu e nici măcar din Orwell. E România. România reală.
P.S. Un individ dubios, fost angajat SRI, cu şcoală SRI, a fost prins cu nişte escrocherii şi i-a fost interzis să mai vândă asigurări. Ştiţi ce-a ajuns? Şeful ROMARM, adică răpunzător de 15 fabrici strategice de armament. Se întâmplă în România, nu în Gabon. Dar mai contează?
Comentarii prin facebook