La 1 ianuarie 2007 în România a intrat in vigoare o lege care suspenda serviciul militar obligatoriu. Îl suspenda, nu îl anula pe vecie, iar o nedorită pornire la luptă putea fi ordonată în orice moment dacă țara și alianța o cerea. Atunci când s-a dat acea lege era bine și pace, Vladimir Putin mai avea un an să termine primul său mandat prezidențial și nimeni nu bănuia atunci ce va avea în cap nebunul. Acum treaba s-a schimbat, războiul e la câteva sute de kilometri, iar autoritățile române au început să miște hârtiile.
Poți să le acuzi? Nu poți. La ce varză e situația în armata noastră de masă, dincolo de scorpioni galbeni și alte trupe de elită, ar fi sinucigaș să nu te întrebi ceva despre capacitatea ta instituțională de a mobiliza, în caz de nevoie, o armată care să susțină trupele de reacție rapidă la dispoziția MApN. Numai că precum teoria gândacului comestibil furnizat de UE, spaima de încorporare și de război a golit stomacul tocmai „patrioților”, celor care ar fi trebuit să fie gata să apere țărișoara.
„Patrioții” noștri nu se apără cu arma, ei se apără civic, ei nu își pun baioneta la armă ca naționaliștii ucrainieni, ci își pun întrebări despre cum am ajuns aici. Dacă americanii nu voiau extinderea NATO mai reacționa Rusia? Firește că nu. Deci Rusia a acționat în legitimă apărare, atacând o țară ce-și vedea de treburile ei în granițele sale recunoscute internațional ori când a violat și îngropat la comun populație civilă. Vinovatul? America, firește. Dacă ei nu veneau cu democrația spre est, nici nu-ți mai dădea nebunul cu barosul în cap.
Adepții unei astfel de gândiri sunt astăzi cei mai speriați de ordinele de încorporare trimise acasă de Ministerul Apărării. Autoritatea care face această acțiune, firească la urma urmelor, este mai degrabă interesată de recensământ și o verificare a pârghiilor organizatorice decât să facă un gest intr-o dinamică de război. Ce-am zice dacă n-ar fi făcut-o?
Că la noi se alege praful de societate, de autoritate, că nu suntem în stare să mai mobilizăm nimic în țara asta, că avem baza de date veche și depășită de migrația economică a românului în Occident, iar în caz de nevoie am avea o reacție lamentabilă, mult sub standardul și nevoile NATO. Acum, că se întâmplă, e grav. Suntem întrebați pe diferite rețele sociale dacă mergem la război au ba. La care război, la ăla provocat de americani? Sau e vorba doar de exercițiul Mobex 23, desfășurat în aceste zile cu 3.000 de rezerviști din Timiș și Cara-Severin?
Oficial, la Legea 395 din 2005 zice că în cazul declarării stării de război, de mobilizare sau de asediu serviciul militar devine obligatoriu pentru românii între 20 și 35 ani, iar Codul Penal pedepsește de la 2 la 7 ani sustragerea de la această datorie în timp de război, amendă de până la 8.000 lei, pe timp de pace. Nu este cazul acum să vorbim de război, dar un exercițiu de rutină trebuie mai degrabă să treacă ca ceva firesc, nu un alt prilej de gâlceavă patriotică.
Totuși, dacă Rusia va ține morțiș să atace NATO, iar alianța va declanșa apărarea conform articolului 5 al tratatului, România ar trebui să fie capabilă să adune rapid câteva mii de voluntari între 18 și 55 de ani care sunt înscriși în program și primesc 30% din soldă stând acasă. N-ați știut asta? Nu e mult, cred că pe undeva sub 700 de lei pe lună. Mobilizarea clasică ar putea aduce vreo 60.000 de militari care au făcut stagiul militar și au livret, dar până a ajunge noi acolo multe evenimente s-ar petrece pe front, fie că americanii ar intra la pas în Moscova să reinstaureze dictatura McDonalds, fie că Putin ar debarca la Palatul Elysee, iar dna Diana Șoșoacă ar deveni noul guvernator al raioanelor România, Basarabia și Bucovina.
Comentarii prin facebook