În sfârșit, o idee despre viitorul „Colterm”

Primarul Dominic Fritz este acuzat în dezbaterile publice și politice că duce Colterm la groapă, ca și cum criticii nu tot asta fac când le moare cineva. Colterm este o societate care produce agent termic și până mai ieri îl și distribuia/furniza. Îl producea scump din “jde” mii de motive întemeiate și neîntemeiate, dar prețul ajungea mic la popor prin intervenția municipalității. Noi toți, contribuabili majoritari care nu folosim agentul Colterm, plăteam pentru cei care îl folosesc, să nu înghețe de frig și de frică abonații atunci când se uită pe factură. A mers cât a mers. Am avut primari cu inimă largă, am avut guverne care săreau să ajute, dar din punct de vedere economic era un dezastru.

Ce faci când ai mortul în casă? O vreme îl bocești, chemi popa să-i slubească „Stâlpul”, apoi lumea își ia adio de la el. Finalmente îl îngropi. Cam așa se întâmplă și în economie cu firmele care nu pot să funcționeze după reguli de piață și care, copleșite de datorii, trag după ele și alte firme ori instituții spre dezastru. Dacă a învățat ceva Dominic Fritz trăind în România a fost acest obicei al îngropăciunii. Mai oficial, mai prin artificii, dar treaba la Colterm cu salvarea unor active a fost făcută la limită. Puteau să se supere creditorii, bănci sau parteneri de afaceri, dar să se supere opinia publică pe faptul că primăria își conservă patrimoniul e cam greu de priceput.

Poate că acuzatorii lui Dominic Fritz sunt niște principiali până în pânzele albe când l-au acuzat pe primar că a luat unele active de valoare din patrimoniul Colterm, dar acum vedem de ce. După trei ani de mandat, municipalitatea a arătat, în sfârșit, că are un plan. O nouă companie a primăriei va vinde agentul termic cumpărat de la Colterm. De la Colterm sau de la alții. De la alții care ar putea fi tot o nouă companie municipală. Cum ar veni, așa cum Dinamo tot făcea firme de muta obiectul de activitate al milițenilor fotbaliști de pe vremuri, tot așa și Primăria Timișoara va face alte firme mai noi, mai curate, care să o ia de la zero. Nu deodată, ci încetuc, pe rând, când o fi vremea, iar pentru asta îți trebuia acele active recuperate.

Populația va avea contracte direct cu Uzina de Energie, noua companie municipală de distribuție/furnizare a agentului termic. Asta ar trebui să-ți dea ție, consumator, confortul unui parteneriat cu o firmă sănătoasă, care să nu fie în faliment, precum Coltermul. Uzina se va preocupa să cumpere agentul termic de la vechiul Colterm (dacă se va salva de la faliment) sau de la un nou Colterm, afacerea îmbrăcând haine concurențiale pe o piață total atipică. Firește că acest lucru va fi în interesul local, dacă nu vom citi acest plan în cheia înfințării de companii pentru ca primarul să-și pună directori de la partid și lipitori de afișe, cum a făcut pesedista Firea la București.

Însă dincolo de acest scenariu de dezbatere electorală, acea recuperare de patrimoniu de la Colterm n-ar avea cum să afecteze mai mult în rău interesul municipal decât dacă acele valori imobiliare ar fi rămas pe mâna unei firme falimentare. N-ar fi primul și poate nici ultimul caz în Timișoara când niște șmecheri, frați sau nu, ar cumpăra imobile de la firme aflate pe butuci sau puse pe butuci strategic de demnitarii vremii. Exact pe dos față de cum s-a făcut acum. Dar asta au observat-o șmecherii și de aia fac atâta gălăgie.