Pe funcționarul public Mirela Toc a vrut s-o dea afară din Primăria Timișoara și fostul edil Nicolae Robu. N-a reușit nici după ce o analiză a computerului de pe biroul domniei sale a arătat că a lucrat foarte puțin în folosul angajatorului, municipalitatea. Nu mai îmi amintesc cifrele, dar sigur e faptul că ele nu știu să mintă. Dacă acolo zice că ai stat logat șapte ore din opt pe contul tău de Facebook în timpul serviciului, atunci așa o fi, că aplicația de monitorizare nu minte la comanda unui primar sau altul. Dar e cumplit de greu să dai afară un funcționar public. Trebuie parcurși toți pașii, cu comisie constituită, cu sindicat, avertismente, somații, tot tacâmul, iar „tot tacâmul” se pare că de abia în mandatul lui Dominic Fritz s-a îndeplinit.
E neproductiv să spunem povești de la angajatori privați despre ce s-ar fi întâmplat cu un salariat care nu-i poate dovedi managerului utilitatea. Știm că funcționarul public e răsfățat din acest punct de vedere și n-are sens să pierdem vremea. Dar când trec două mandate de primar și nu poți rezolva un astfel de caz, într-o direcție sau alta, atunci ori ai juriști slabi, ori mai mulți nu-și fac treaba pe acolo. Ori funcționarul respectiv nu e vinovat, ci o victimă, cum se și prezintă. Din relatările de presă, poze chiar, doamna Mirela Toc pare că a făcut un experiment deosebit de interesant. Și nu e vorba de cazul avertizorului de integritate care nu poate fi dat afară pentru că informează instituțiile de anchetă despre ce se întâmplă în neregulă în instituție. Nu, asta e cu totul altceva.
Mai degrabă ar fi vorba de un pariu. Hai să vedem câte ar trebui să facă cineva în sfidarea instucțiunilor șefilor, a instituției care te plătește ca să reușească să te și dea afară când lucrezi la stat. Alte înțelegeri scrise în privat, cu avocați grei plătiți de patronat, te zboară un-doi din schemă dacă acționezi împotriva angajatorului, dacă defăimezi, dacă încalci clauze de confidențialitate, dar haideți să convenim că șefii sunt răi și doamna are dreptate, iar statul de regulă dă dreptate doamnelor care au dreptate.
Ce nu poți înțelege este cum te duci funcționar public în control sau altă acțiune a primăriei și porți un tricou pe care scrie ceva cu „stop abuzurilor”. Când interacționezi cu un contribuabil tu ca inspector al primăriei nu mai contează răfuiala ta cu primarul sau cu șeful direct din municipalitate. Atunci ești mâna primărie, nu disidentul din primărie. Contribuabilul n-are treabă cu certurile voastre, el trebuie să se știe într-o realție corectă cu primăria, iar când controlorul spune că acolo au loc abuzuri, firește că nu te simți deloc confortabil. Dacă vei fi și tu subiectul unui abuz în acel comtrol? Din acest motiv, doamna n-are pardon pentru ce a făcut. Dar treaba nu se va încheia aici și pariurile se pot face în continuare.
Șansele sunt egale ca o instanță să transmită primăriei că nu poate da afară un funcționar public pentru așa ceva. Dar nici pentru că nu muncește cât trebuie, căci comisia nu a fost convocată luni înainte de prânz, ci luni după prânz, când liderul de sindicat avea o migrenă. Nu poți da afară un om care își propune astfel de pariuri. Asta este toată distracția, banii s-au dat două mandate cuiva despre care analizele de pe computer spun că n-a lucrat cât trebuie pentru instituție. Nu va lucra pentru instituție cât va fi procesul, apoi apelul și ajungem la al treilea mandat cu un experiment foarte interesant în studiu. Se poate paria și pe cuantumul sumei ce-o va datora primăria, adică noi, reclamantei pentru perioada cât s-a judecat cu statul, dacă soluția va fi una de reîncadrare. N-aveți senzația că, măcar în acest caz, indiferent cine câștigă în alegeri, tot noi pierdem?
Comentarii prin facebook