Când eram copil pentru a lua un medicament amar, pilula era pisată şi amestescată cu o linguriţă de miere sau dulceaţă. Astfel, amăreala dispărea şi medicamentul era cât de cât acceptabil. Oarecum pe acelaşi principiu, fiind şi în domeniu, fostul director PSD-ist al Spitalului Judeţean, medicul Marius Craina, n-a înghiţit direct AUR-ul (suntem totuşi în Timişoara), ci l-a învelit în Partidul Republican. Că doar nu se face ca ditamai intelectualul, preşedinte al Senatului Universităţii de Medicină să intre direct într-o ceată de interlopi şi smardoi de peluze (re)descoperitori ai naţionalismului de grotă.
Evident că Partidul Republican nu e nici pe departe “mierea” sau “dulceaţa” cu care să îndulceşti cocleala din AUR, dar sună bine la ureche prin transfer de la americani. Şi, mă rog, vorba vine partid, fiindcă până a nu aburca Craina şi Marcel Mihoc în el, probabil era format dintr-un singur membru: preşedintele Marian Cucşa. Personaj cu un iz puternic de SRI-ism, Cucşa, deşi tânăr, este la cel puţin al patrulea partid pe care-l frecventează, primul fiind al (ne)securistului şi preacinstitului fost puşcăriaş Dan Voiculescu. Vajnicul traseist a avut şi un mandat de deputat, în ALDE, perioadă în care a fost ţuţărul lui Călin Popescu Tăriceanu. Cum ar veni, a fost perioada lui liberală. Printre puţinele idei pe care le-a avut a fost un proiect de lege prin care demnitarii să fie scutiţi să mai stea la cozi. E pe bune! Şi da, a fost şi vicepreşedinte al Comisiei SRI. Cum de partidul său n-a auzit nimeni, s-a lipit de AUR, fiind unul dintre voioşii nuntaşi de la Măciuca. Dar, destul cu acest Cucşa şi să revin la Craina.
Care a înghiţit broasca râioasă pe stomacul gol cu un scop precis, respectiv o nouă candidatură la Primăria Timişoara. A mai făcut-o în 2020, când, reprezentând Pro România, a obţinut un scor extrem de mic faţă de aşteptări şi zarva făcută în jurul său: 5,25%. (Oricum mult mai mult decât noul său şef de partid, Cucşa, care a obţinut senzaţionalul procent de 0,23% – 223 voturi) Interesant, cel puţin ca timing, este momentul în care Craina s-a alăturat AUR-ului (dacă vreţi, Partidul Republican). Respectiv, când în oraş se vorbea tot mai mult că partidul lui George Simion îl va avea drept candidat pe un patron de birturi, fin cunoscător şi cercetător în domeniul descendenţilor “leprelor naziste”. Astfel că, dacă ar fi să dăm crezare acestor zvonuri, după o lungă perioadă în care AUR-iştii au tot căutat candidaţi pentru Primăria Timişoara, lovindu-se doar de uşi trântite în nas, acum ar avea doi pretendenţi, destul de diferiţi la prima vedere.
Altfel, Craina şi-a început noua aventură politică, “doar” a treia după PSD şi Pro România, sub semnul unei uriaşe ipocrizii. Fiindcă nu traseismul e marea lui problemă, într-o clasă politică în care vagabondajul politic este la ordinea zilei, ci altceva: ciolănismul şi miserupismul în faţa legii. Într-un fel de şpagat politic cu dispreţ pentru lege, el a devenit preşedinte al PR Timişoara, dar a rămas consilier local Pro România şi nu dă vreun semn că ar renunţa la ultima poziţie. Ori legea spune extrem de clar: atunci când pierzi calitatea de membru al unui partid, pierzi şi poziţia de ales local. Şi aici nu e cazul altor consilieri care au fost excluşi din partid şi ulterior s-au judecat cu formaţiunile lor. Craina a plecat de unul singur. Da, sunt voci care spun că el nu s-ar fi înscris în Partidul Republican. Ar fi o altă şi nemaivăzută premieră în politica românească: să fii preşedintele unui partid, dar membru în altul. Şi asta ţine aş putea spune de patologie politică.
Şi vorbim aici – nu-i aşa? .- de un partid nou, antisistem, cu totul altceva decât vechile şi coruptele partide. Partid care pune morala şi legea în faţă, pe lângă patriotism, familie, Dumnezeu bla-bla-bla. Cel puţin astfel de lucruri le urlă AUR-iştii din orice poziţie şi tot mai mulţi compatrioţi chiar ar pune votul (botul) pe această demagogie pură.
Cât priveşte probabila sa cursă pentru Primaria Timişoara, trebuie spus că pe culoarul său s-a înscris deja de vreo doi ani fostul primar, Nicolae Robu. Aşa că trebuie să recupereze în lupta cu Oculta, Soros, imperialiştii. Da, pare de râs, dar cum doctorului Robu nu-i e jenă să joace în acest film prost, de ce i-ar fi jenă doctorului Craina? Şi iar ar fi o premieră, doi doctori, cum ar veni fini intelectuali, întrecându-se în războaiele duse cu marţienii şi Bill Gates. Şi suntem în Timişoara, nu în Văscăuţi.
Comentarii prin facebook