„Toți cei care s-au situat de partea contracandidatului meu cu bună stiinta, din ticăloșie, pentru bani sau din alte motive, o să regrete. Nu vor fi pedepsiti de noi, ci timpul si Dumnezeu le va aranja pe toate!”, a spus o voce tremurândă și patriotică după turul doi al alegerilor prezidențiale. Întrebarea care se pune este cum știu ei chestiunea asta, cum au pus ei monopol pe Dumnezeu și cum îi trasează Lui aceste misiuni de pedepsire a noastră. Mulți dintre noi știm răspunsul la aceste întrebări, dar trist este dacă unii aproape la fel de mulți nici nu-și pun aceste întrebări și chestiunea asta doare pe termen lung.
„Trebuie să avem televiziunile, site-urile, canalele noastre de informații si canalele noastre de mesagerie.” Iar pentru că i-a căzut semnalul pe telefon, susține același patriot cu voce tremurândă, „ca soluție, trebuie sa folosim Telegramul, care a știut sa rămână drept si să nu cedeze la presiunile statului francez”. Ce minte democrată vede astfel lucrurile? Că partidele care le-au făcut pentru a prelua puterea în țara asta trebuie să aibă televiziunile, site-urile, canalele lor de informații, de mesagerie? Veți spune că mainstreamul la fel a procedat.
Poate că așa este, puterea PSD-PNL a finanțat mass media la greu din bani publici, dar la ce ne-ar mai trebui un pol politic nou-nouț care să facă la fel? Cu ce se deosebesc ei de ceilalți, dacă în mentalul lor presa trebuie să scrie ce vor ei, când vor ei, numai ce vor ei? Altminteri să dispară, Patrioții ăștia de mucava trebuie să știe că împotriva lor a scris și mass-media plătită de guvern, dar au scris cu convingere mulți jurnaliști sau activiști civic care n-au avut de-a face cu astfel de finațări. Ei nu pot pricepe așa ceva. Pentru ei totul se face „la comandă”, iar liniștea nu se negociază.
Nu mai amintim de declarațiile cu ocupatul „la individual” de Canal, de „gone”, de comportamentele agresive ale liderilor politici ușor transferabile ca mod de comportament unor mari mase de sectanți excitați de fiorul alegerilor, de răfuielile la care poate erau expuși mulți oameni care nu au făcut decât să voteze altfel decât ar fi vrut „sectanții”. Ei vorbesc acuma de evitarea vărsării de sânge, dar tot ce le-a ieșit din gură într-acolo ducea, da, la vărsare de sânge. Unde e democrația în toate astea? Cât tupeu trebuie să aibă oamenii ăștia?
Care era modelul ce AUR, Simion și Georgescu, ar fi vrut să-l impună acestui popor? Romania a mai făcut alegeri. Nu am trecut niciodată printr-o nebunie ca asta, algoritmi defecți si alegeri tocmite prin rețele sociale până ce Călin Georgescu nu a deschis cutia cu „jucării”. Acum ei spun că s-au manipulat algoritmii Telegram, că Franța ar fi manipulat alegeri. Adică construiește un scenariu identic cu cel care a premers anularea alegerilor. Ei incep și apoi ei se plâng că ar păți ce au făcut altora. Și dacă statul român s-ar fi purtat nedemocratic în acel episod al anulării, putem gândi și așa în lipsa unor dovezi făcute publice despre acel episod, ce e neclar în zicala „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face” ?
„Cerem urgent retragerea tuturor acuzatiilor formulate impotriva domnului Calin Georgescu si eliminarea controlului judiciar asupra lui si asupra domnului Bogdan Peşchir, detinut politic”, au mai spus vocile tremurânde de nervi și isterie după ce au pierdut alegerile. Oare aici au vrut să ajungă? La negocierea libertății unor oameni care și-au bătut joc de alegeri timp de mai bine de jumătate de an? De azi zic că începe revoluția lor la care guru și „protejatul tânăr” nu participă. De frică. Au pierdut, le e frică de ceilalți, de stat, de intituții. Dacă câștigau, împrăștiau frica.
Comentarii prin facebook