Alegerile de duminică, cruciale pentru viitorul României, nu sunt doar între doi oameni, Nicuşor Dan şi George Simion. Sunt, în primul rând, între două lumi. S-a tot scris că avem de ales între Europa şi Rusia (aici aş spune mai degrabă Coreea de Nord), între democraţie şi autoritarism, între libertate şi opresiune, între normalitate şi haos. Dacă vreţi, între educaţie/ştiinţă şi obscurantism/conspiraţionism, între Sorbona şi Rahova, între Beatles şi Ţancă Uraganul sau, personalizat, între Mircea Cărtărescu şi Mitică Dragomir. N-am spus între un olimpic şi o haimana.
Opţiunea de duminică este însă mult mai simplă decât aproape toate analizele la un loc. La fel ca în campania electorală pentru primul tur, candidaţii au vorbit mai mult de prerogative care nu sunt în fişa postului de preşedinte, ci a celui de premier. Şi economia şi sănătatea şi educaţia şi pensiile şi mai toate politicile publice ţin de guvern, nu de Administraţia Prezidenţială. Drept urmare, trebuie doar să te uiţi pe cine propun premieri cei doi candidaţi şi, în mod normal, aici ar trebui închisă orice fel de dezbatere serioasă.
Astfel, Nicuşor Dan l-a anunţat pe Ilie Bolojan, de departe cel mai serios om politic din cel puţin ultimul deceniu. Un om care a trecut prin mai multe funcţii administrative, performând de fiecare dată. Un om al reformelor şi al faptelor. Politic, s-a numărat printre foarte puţinii politicieni care nu s-au gudurat pe lângă Klaus Iohannis, motiv pentru care a şi fost marginalizat în PNL. Caz aparte, special pentru timişoreni, trebuie amintit că Bolojan este absolvent al celor mai cunoscute două instituţii de învăţământ superior din Timişoara: Politehnica şi Universitatea.
Dincolo, la Simion avem mai multe oferte. Pe modelul lui Murphz, „Dacă nu poţi să uimeşti lumea cu inteligenţa ta, zăpăceşte-i pe toţi cu tâmpeniile tale!”, Simion a vorbit ba de “turul doi anapoi”, ba de alegeri anticipate, ba de monarhie, ba de guvern cu PSD. Totuşi trei nume mari şi tari au fost vehiculate pentru funcţia de premier în cazul în care Simion ajunge preşedinte. Primul ar fi Călin Georgescu, ţăcănitul care vrea să salveze economia României cu “industria calului” şi prin vânzarea apei de izvor. Başca, vrea să ia averile de la cei avuţi ca să le dea la cei săraci. În pole position, ar fi însă Marius Lulea, al cărui model de politică economică este… Nicolae Ceauşescu. În fine, last but not least, Anamaria Gavrilă, cea care “fugem” de dezbateri. Aceasta s-a remarcat prin faptul că băgat în parlament o droaie de oamei fără ocupaţie, printre care şi concubinul de familie tradiţională. Altfel, în mod cert ea este fericită fiindcă a auzit din Biblie că cei săraci cu duhul au viitorul asigurat. Iar singura ei spaimă cred că este să nu cadă de pe marginea pământului plat.
Ca atare, pe bune acum, este loc aici de dezbateri? Ca o comparaţie este ca şi acum ai avea de ales între Corneliu Coposu şi, să zicem, Rareş Bogdan. Faptul că mai sunt mulţi români care l-ar prefera pe papiţoi, ne întoarce iar la educaţie…
Comentarii prin facebook