O seară de neuitat! O seară în care Dragan Petricevic şi-a arătat şi talentul de promotor adunând jucătorii pe care i-a antrenat şi i-a pus din nou să joace! Pentru amintiri, pentru spectacol, pentru spectatori, pentru Timişoara.
Câştigătorii Cupei din 2010 de la Elba, cu Markovic, Pesic, Păltinişanu, Czmor, Dzambic în prim-plan contra câştigătorii Cupei din 2015 de la BCM Timişoara, acelaşi Pesic, dar şi cu Jovanovic, Perisic sau Bogdan Popescu alături. Anii au trecut, talentul a rămas, iar Timişoara este tatuată în inima fiecăruia dintre ei.
O seară a baschetului timişoarean, o seară frumoasă din iunie, când ne-am adus aminte ce mari am fost.
„A fost foarte frumos. A fost ca și o reuniune de familie. Sunt atât de multe amintiri, este incredibil pentru ambele echipe. Asta este a doua mea casă, iubesc România, îi iubesc pe români. Poate că a părut că nu ne-am fi retras, dar se simte, am îmbătrânit și noi. Eu am rămas în baschet, lucrez cu Bojan Grubisic în Statele Unite, ca manager la o echipă de liceu. Este mult mai ușor decât să fii jucător”, a spus la final Rade Dzambic.
„Astă seară a fost despre prieteni și familie. Am avut emoții foarte mari. Când Dragan ne-a sunat și a spus că vrea să organizeze acest meci, toți am știut că va fi un moment uimitor și am venit. În ziua de astazi, în lumea în care trăim este mai greu să ne întâlnim, dar a fost uimitor să fim din nou în sală, să ne vedem toți. Multe emoții, multe amintiri, sunt mândru să fiu aici și să fiu parte din istoria baschetului din Timișoara…Acum sunt antrenor și este mult mai greu. Chiar vorbeam cu Dragan și îi spuneam că acum înțeleg altfel multe lucruri. Îmi amintesc când antrenorii se străduiau să îmi transmită unele lucruri și poate nu le făceam, iar acum văd lucrurile diferit. Poate că unii dintre noi nu ne-am schimbat, mai facem antrenamente, dar avem toți încă avem sportul ăsta în suflet și sper doar că nu i-am dezamăgit pe cei care au venit să ne vadă. Am încercat să jucăm cât mai bine, rezultatul a fost unul mulțumitor”, a spus Zlatko Jovanovic.
„Un eveniment foarte fain, Dragan a fost cu ideea din câte am înțeles și Timișoara cred că avea nevoie să-și aducă aminte de realizările echipei care a adus bucurie și fericire tuturor fanilor. Sunt oameni pe care nu i-am văzut de ani de zile, unii au mers spre alte cariere, au pierdut legătura cu sportul, dar mulți au rămas în acest domeniu. A fost un prilej extraordinar să ne revede, Chiar vorbeam cu Bogdan Stăncuț și ne aminteam cum a fost în acei ani. A fost foarte fain… De pe bancă e mult mai greu. Ca jucător e mult mai ușor când intri în teren, tracul și emiția se duc și ești focusat pe ce ai făcut toată săptămâna sau toată perioada până atunci. Eh, ca antrenor mi se pare de 10 ori mai greu, așa mi se pare. Acum stau cu pastile de inimă. E alt feeling, altă idee, și trebuie să schimbi tot timpul. Jucătorul când intră în teren uită detot, antrenorul trebuie să aibă grijăp de jucători, de arbitri, de o grămadă de alte lucruri”, spune Bogdan Popescu.
„Nu era un meci de urmărit scorul, ci eventual de stăpânit emoții și de adus aminte de unele momnte frumoase. Weekend-ul nu ne-a fost de ajutor pentru că a fost și cald, precum și faptul că luni e o zi nelucrătoare și multă lume a plecat din oraș, dar eu sunt plăcut surprins de cei 500-600 de oameni care au venit să omagieze și să aducă din nou căldura pe care o aducea publicul la vremea respectivă. Mulțumesc tuturor celor care au venit. Consider că a fost o seară foarte reușită, iar una peste alta este vorba de istoria și tradiția unui sport din orașul nostru… Înainte de meci nici nu am realizat, pentru că totul s-a întâmplat repede. Veneau unul dupa altul, în vestiar, s-au schimbat. Acum, când urmează repriza a III-a, practic o să avem mai multe de împărțit din momentele de pe vremuri”, a spus Dragan Petricevic.
Comentarii prin facebook