Degeaba vrei o țară ca afară, că nu se poate. Înăuntrul ei se petrec lucruri care nu-I permit să fie ca afară. Pentru tot mai mulți dintre alegători (40% – vatra AUR, conform sondajelor), vestea că nu putem funcționa ca în afară este una bună. Iar totala incompatibilitate între cei care vor să fie raționali, să trăiască după niște reguli de bun simț economic și într-o etică politică măcar decentă, pe de o parte, și populismul bălos al acestor vremi este un fenomen de termen lung, greu de reparat.
Zilele astea am reînvățat că trebuie să ne resemnăm cu o idee toxică în România de zi cu zi. Că dacă în țara asta nu sunt bani suficienți pentru funcționarea ei nu vom proceda întracolo încât cei care fac abuzuri în consum să se lepede de ele. Și că vom continua să cocoșăm pe cei care produceau mai mult decât consumau și până acuma, pentru ca prima categorie să poată continua în abuz. Repararea venea parțial dintr-o reformă. Fundamental ar trebui să vină din educație.
Așteptam cu ochii cât cepele să se aleagă președintele PSD, chiar dacă nu suntem membri și nici simpatizanți. Poate vă întrebați de ce ar trebui să aștept eu congresul PSD cu atâta nesaț. Păi îl așteptăm cu toții, vrem nu vrem, pentru a se termina odată cu sensibilitatea candidatului Sorin Grindeanu pentru diferite teme electorale într-un an postelectoral. Acum aflăm că Sorin Grindeanu nu mai are contracandidat. Vom răsufla ușurați la gândul că se termină și putem începe reforma, căci PSD va putea lua decizii corecte, nu să facă piruete după cum vrea coana Olguța sau nu știu care baronet din teritoriu.
Dar blestemul este că alegerea unui președinte în PSD este numai începutul. După ce a trebuit să le facă pe plac alegătorilor interni, liderul PSD va trebui să pună la cale o strategie de recâștigare a electoratului plecat către AUR și împlinirea unui proiect Make PSD Great Again. Și când spunem că acei oameni nu mai votează PSD pentru a pune ștampila pe AUR nu ne referim la lupta cu Bruxelles-ul, cu străinii care ne asupresc și care ne externalizează profitul, apoi ne aduc la schimb parade gay și schimbări de ditamai sexul. Nu.
Nu, aici e vorba de mai mult populism decât își poate imagina Sorin Grindeanu după ce ajunge președinte. PSD a fost partidul oamenilor muncii de la orașe și sate, cărora le dădea cu țârâita să nu moară de foame, dar este și partidul celor îmbogățiți la greu din această tranziție. Nu prea poți mulțumi ambele tabere, dar de regulă când cineva a încercat treaba asta a făcut orice tentativă de reformă praf și pulbere. După ce se așează confortabil în scaunul de președinte, Sorin Grindeanu trebuie să facă PSD din nou mare, iar asta ne va mânca tot timpul și, mai ales, viitorul.
Ca să rămână în nemurire, Sorin Grindeanu ar trebui să fie populist până câștigă partidul. Apoi, viața politică i se va scurge tic-tac, tic-tac ca și celorlalți lideri PSD. Sorin Grindeanu are o șansă: să nu mai fie pesedist în acel înțeles al cuvântului. Nu va sta mai mult și nici mai puțin la putere. O poate face din poziția de șef la Cameră sau, peste un an, de șef al guvernului, dar șansa lui se numește reforma. Nimeni din PSD n-a mai făcut-o. Dacă n-o face nici el, peste câțiva ani va fi o nouă față translucidă, de neremarcat, din galeria de lideri canibalizați ai partidului.
Unii ar spune că cei care au luat de la săraci pentru a da la bogați nu se mai pot transforma în reformatori. Pentru partide care au făcut atâtea compromisuri nu mai există transformare în bine sau e greu de imaginat așa ceva. Alții ar spune că doar un partid nou și-ar putea asuma așa ceva. USR nu mai e nou. Altul? Altul mai nou e AUR, doar că acest partid a furat PSD-ul de alegători. Cine se gândea poate fura cineva PSD-ul? Și tot continuă să-l „fure”.
Comentarii prin facebook