Sorin Grindeanu are dreptate când spune că pentru asigurarea securității naționale nu contează banul. Că siguranța noastră costă și e normal să fie așa. Costă atât prin necesarul înzestrării armate, armament, echipament, tehnologice, infrastructură, fasole, gamele etc, dar și prin „abonamentele” ce avem să le plătim în baza unor aranjamente strategice pe termen lung, cum e cel cu NATO. Până aici îl înjurăm degeaba pe președintele PSD pentru că a spus că un miliard „taxa” la Consiliul pentru Pace nu ar fi fost ceva de nesurportat pentru o României aflată în criză.
Numai că Sorin Grindeanu trebuie suspectat că n-are nicio treabă cu securitatea României, cu politica externă și că dumnealui a făcut acea declarație pentru a-i da în cap, politic vorbind, președintelui Nicușor Dan. Care președinte nu s-a dus la consiliul ăla al păcii lui Trump, trăgând noi concluzia că dacă Sorin Grindeanu ne făcea politica externă, sigur acceptam o invitație care i-a mai fost făcută lui Putin, președintelui Belarusului, Kazahstanului, Azerbaidjanului, Marocului sau Ungariei.
Mă întreb cum ar fi reacționat un om normal, să zicem Sorin Grindeanu, dacă România ar fi acceptat un astfel de anturaj printr-o decizie a șefului statului. Dar România, prin președintele Nicușor Dan, a refuzat această invitație nu ca o țară care ar fi vrut să transmită un mesaj ferm, cum ar face Franța, de pildă, sau Germania. Nu, România a zis că ar bea vodcă cu Trump și Putin, dar nu poate acuma, că ia antibiotice. Nicușor Dan asta a spus, că România n-are bani acuma de așa ceva, dar dacă avea…
Poate că e bine că nu ne-am dat barosani, că nu i-am dat cu tifla lui Trump, în situația de țară mică și neajutorată în care ne aflăm. Dar mai bine e că, finalmente, nu am mers la braț cu un președinte senil, care a abandonat civilizația Occidentală, ordinea mondială de după al doilea război, dar care mâine o poate întoarce ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În buna datină românească, România putea cere în continuare bani europeni pentru dezvoltare, dar să-i dea apoi semidușmanilor Europei adunați în jurul lui Trump în consiliul păcii.
Ne făceam de rahat, cum știm noi să facem, iar istoria are astfel de puncte de cotitură. Cel mai probabil, Sorin Grindeanu va fi premier peste un an. Posibil să aibă suficientă putere să influențeze și politica externă. Dacă iei astfel de decizii cu un an doi înainte ca Trump să plece de la Casa Albă, făcând pe plac unui om total dezechilibrat, îți poți compromite un viitor mult mai stabil și sănătos alături de Uniunea Europeană, structură care ar putea deveni autonomă inclusiv în zona de securitate și apărare.
El, Trump, e prieten cu toată lumea, de la șefi de stat de tipul ”Great Again”, criminali sau alte figuri exotice. Azi, mâine poate fi invers. Dacă cineva îl face să se întoarcă spre normalitate, într-o alianță și colaborare cu Europa, acest lucru se va produce tot prin politicile celor puternici de pe continent, nu a unor papagali care taie tortul cofetat în forma altei țări ca Groenlanda. Sorin Grindeanu s-a comportat în ton cu ce poate zămisli politic astăzi George Simion. Atâta poate sau e doar speriat că „suveranistul” șef îi fură din electorat la bucată, cu picătura chinezească. Pornirile lui Sorin Grindeanu nu par de nivel internațional, ci mai degrabă haioase. Ele vin parcă din Parcul Romanescu, locul unde PSD-ul își face timp să gândească viitorul politic al României.
P.S. Vă imaginați cum ar fi arătat scena asta în care secretarul general NATO l-a convins pe Trump să nu ia Groenlanda prin forță și să se calmeze în privința taxelor impuse aliaților europeni, dacă în locul lui Mark Rutte ar fi fost Klaus Iohannis? Cum ar fi operat fostul președinte al României criza din interiorul NATO? Arunca cu paltonul pe avionul lui Trump, făcea pe durul cu locatarul de la Casa Albă sau se muia ca un ghiocel? Ce mișto suna știrea cu secretarul general al NATO care este pus sub executare pentru o afacere ilegală cu case la Sibiu!
Comentarii prin facebook