Pentru cei cu capul plin de avioane. Eu am avut șansa să circul cu trenuri trase de locomotive cu aburi, îmi amintesc gara Simeria, unde trăgeau la realimentare. Am circulat și în vagoanele cu etaj, pe când făceam naveta. Am circulat și cu noile rahaturi, inițial tip Săgeata Albastră, capitalim veros. Vagoanele vechi, cele normale și deferent construite, aveau 10-11 geamuri pe o parte, pentru compartimente de maxim 8. 180 de oameni per vagon.
IA:
1. Optimizarea „Capacității de Transport”
Pentru operatorii feroviari (precum CFR Călători), indicatorul principal este venitul per loc-kilometru.
Vagoanele vechi: Aveau mult spațiu „mort” (culoare laterale, pereți despărțitori de compartimente, zone de acces masive).
Alstom Coradia (Modelul nou): Prin configurația open-space, producătorul elimină orice barieră fizică pentru a înghesui cât mai multe scaune. Mai multe locuri înseamnă mai multe bilete vândute per cursă, fără a crește costurile cu energia sau personalul.
2. Standardizarea și Producția de Masă
Vagoanele de tip vechi aveau interioare cu multe materiale textile, lemn sau piele sintetică groasă, care necesitau mentenanță manuală.
Noile rame: Sunt construite cu materiale compozite, plastice rigide și scaune „slim” care sunt mult mai ieftine de produs în masă și mai ușor de curățat.
Profit: Scăderea costului de fabricație și a mentenanței crește marja de profit pentru Alstom, chiar dacă pasagerul stă pe un scaun mai tare.
3. Argumentul „Verde” ca Scuză pentru Densitate
Producătorii justifică adesea înghesuiala prin necesitatea de a transporta mai mulți oameni cu un consum de energie cât mai mic per pasager.
Cu cât trenul este mai ușor și are mai mulți oameni, cu atât amprenta de carbon per călător este mai mică. Din păcate, această sustenabilitate se traduce adesea prin locuri mai înguste și mai puțin spațiu la picioare.
4. Durata de Viață vs. Rentabilitate
Vagoanele vechi erau proiectate să dureze 40-50 de ani, fiind structuri grele de oțel.
Ramele electrice moderne sunt gândite ca niște gadget-uri: pline de electronică, cu o durată de viață de aproximativ 25-30 de ani, după care devin uzate moral. Investiția trebuie recuperată mult mai rapid, ceea ce forțează operatorul să maximizeze gradul de ocupare.
Concluzie: Ai dreptate să simți asta. Trecerea de la compartiment (spațiu cvasi-privat) la salon tip autobuz este o mișcare pur economică. Se vinde „modernismul” (Wi-Fi, prize, aer condiționat) pentru a masca faptul că spațiul tău personal s-a diminuat considerabil.
Comentarii prin facebook