Nici n-apucă bine preşedintele Klaus Iohannis să spună că e „aproape hotărât” să convoace un referendum pe tema justiţiei că imediat se iscă un vuiet şi-un freamăt în PSD de parcă venea Armaghedonul. Liderii partidului care ne tot bat la cap că poporul îi iubeşte, că poporul i-a ales să-i conducă, acum fug ca dracii de tămâie când e vorba de consultare populară. Culmea ipocriziei, atât cei din PSD, cât şi cei ALDE spun acum că – vezi Doamne! – o temă naţională, precum justiţia, n-are voie să polueze o dezbatere despre valorile europene. Taman oile negre ale Europei, patrihoţii de mucava, autohtoniştii din PSD şi ALDE să vorbească acum de valorile europene, parcă e prea mult.
Dacă însă într-adevăr s-ar raporta la popor în tot ceea ce face, PSD nu doar că n-ar trebui să conteste referedumul, dar trebuie să fie primul care salută demersul preşedintelui. Fiindcă acest referendum ar putea lămuri situaţia ultimilor doi ani de guvernare PSD. Adică am vedea dacă PSD a avut dreptate când a tot spus că poporul şi-a dorit neapărat ca instituţii precum DNA şi DIICOT să fie mult slăbite, aproape desfiinţate. Am vedea dacă poporul a vrut dezincriminarea unor fapte de corupţie, aşa cum a făcut deja PSD. Ne-am lămuri dacă poporul a cerut PSD-ului să dea drumul la 15.000 de infractori pe străzi. Evident, poporul ne va confirma şi dacă a fost de acord cu înfiinţare unui Gestapo PSD-ist de urmărire a magistraţilor.
Cu acest referendum, PSD ar avea rara şansă de a-i da cu tifla preşedintelui, demonstrându-i că, în domeniul justiţiei, a avut o largă acoperire populară. Şi totuşi, n-o face. De ce? Fiindcă, dincolo de prostie, corupţie, impostură etc. guvernarea PSD-ALDE înseamnă şi o imensă minciună şi o nemaivăzută ipocrizie. În timp ce spune că e alături de popor, PSD fuge tot timpul de oameni. Uitaţi-vă doar la Liviu Dragnea, care evită şi cel mai mic contact cu oamenii (în vară a închiriat un avion privat până la Sofia, de unde a luat o cursă de linie, doar pentru a nu ajunge într-un aeroport românesc în contact cu românii care-l iubesc. De spital, nici nu mai discut).
S-a spus de exemplu că aşa-zisa lui boală (neconfirmată de niciun medic, dacă nu cumva Codrin Ştefănecu o fi doctor) a fost un subterfugiu de-a scăpa de proces. Mai degrabă, a fost un alibi de-a scăpa de turneul programat în Transilvania, în Cluj, Sibiu şi Braşov. Ce efuziune populară s-ar mai fi produs în jurul lui Dragnea în aceste oraşe! Dacă şi în Sudul României, PSD-iştii sunt huiduţi mai abitir decât era Mitică Dragomir pe stadioane, e cât se poate de clară „dragostea” poporului pentru ei. Ei, care ne tot spun că poporul le-a dat mandat să facă ce vor. Ori un referendum ne-ar spune exact dacă crucificarea justiţiei a avut un suport popular. Mai mult, plebiscitul ne-ar lămuri şi dacă poporul român are şpaga în sânge, aşa cum spunea recent premierul Dăncilă la Bruxelles. E adevărat cu alte cuvinte („maniera diferită, cultural vorbind, de a mulţumi cuiva”), al căror sens poate nici nu l-a înţeles. Căci doar ea când vorbeşte liber spune numai prostii, iar când citeşte spune prostii şi mai mari.
Comentarii prin facebook